You are currently browsing the tag archive for the ‘viata de familie’ tag.

de George Pordea

fam 200Familiile din ziua de astăzi sunt cu mult diferite de familiile de acum 25 de ani, însă cred că orice familie guvernată de obiceiuri bune poate avea succes indiferent de perioada, în care trăieşte. Spun lucrul acesta pentru că uitându-mă în Cuvântul lui Dumnezeu găsesc atât oameni care au reuşit să dezvolte familii sănătoase cât şi oameni care au eşuat pe plan familial. În cartea Iosua, copiii lui Israel ajung în cele din urmă în Ţara Promisă. În timp ce se pregăteau să îşi aşezau locuinţele, liderul poporului aduce o provocare familiilor din acea perioadă spunând: „Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Prioritatea oricărui cămin din orice perioadă din istorie, ar trebui să aibă la bază decizia lui Iosua de a sluji Domnului împreună cu familia sa şi toate obiceiurile familiale ar trebui dezvoltate în jurul acestei priorităţi.

În momentele următoare aş dori să pun în faţa ochilor dumneavoastră o listă cu zece dintre cele mai importante obiceiuri, care ar trebui să existe în familiile noastre dacă dorim să avem succes în acest domeniu al vieţii.

10. Copiii sunt disciplinaţi în dragoste dar cu consecvenţă

Când un copil este lăsat să fie dictator într-un cămin, acea familie va trăi în haos. Când un copil este asezat în mijlocul unor graniţe bine delimitate şi i se explică foarte clar care sunt consecinţele încălcării acestor graniţe, va învăţa repede să aleagă corect pentru că nu va dori să sufere consecinţele unor alegeri greşite. Aceste graniţe trebuie delimitate de comun acord de către ambii părinţi care împreună decid să facă front comun în a respecta aceste graniţe.  Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

de George Pordea

(articol apărut în numărul 3 – septembrie 2007)

relatiex500

O relatie mai presus de argumente

Fiecare partener al unei căsnicii trebuie să înveţe să se “certe corect”. Spun acest lucru pentru că într-o relaţie dintre doi oameni nu ne putem aştepta să fim de acord 100% în fiecare domeniu al vieţii. Poate dacă ne-am putea clona am reuşi să fim de acord cu clona noastră, însă sigur am avea o relaţie plicticoasă şi fără însemnătate. De fapt, ceea ce atrage un bărbat de o femeie şi viceversa sunt diferenţele dintre ei, care îi fac unici.

De regulă, bărbaţii puternici sunt atraşi de domnişoarele dulci şi firave. Această tandreţe a unei domnişoare s-ar putea la un moment dat să iasă în evidenţă într-un fel neînţeles de acel bărbat puternic. Aşa că fiecare cuplu trebuie să înveţe cum să trateze neînţelegerile într-un mod prin care să fie înţeleşi corect. Citește restul acestei intrări »

Articol de George Pordea

După căsătorie, care trebuie să fie relația cu părinții noștri?

Paul1x200Orice cuplu înţelept doreşte să dezvolte o relaţie personală cu membrii familiilor lor. Cred că este important ca soţul să dezvolte o relaţie personală cu socrul său încercând să descopere care sunt interesele acestuia şi chiar să fie gata să înveţe cum ar putea lua parte la ele. Cred că soţia ar trebui să dezvolte o relaţie cu soacra ei, chiar dacă s-au făcut multe glume pe seama soacrelor, unele chiar ilustrând adevărul.

Pentru ca această relaţie cu părinţii celor doi să fie una sănătoasă, trebuie mai întâi ca soţul să poarte de grijă soţiei lui. Socrii soţului nu doresc să ştie cât de mult se roagă ginerele lor sau cât de mult citeşte din Biblie, ci doresc să vadă că fiica lor are tot ce îi trebuie şi nu duce lipsă de pâinea cea de toate zilele. Când soţul are grijă de soţia lui este tandru, iar socrii lui vor observa gesturile sale şi elva câştiga aprecierea lor.  De cealaltă parte, soţia trebuie să înveţe să aibă grijă de casă şi să gătească bine. Soacra soţiei poate fi un aliat sau un duşman în funcţie de felul în care soţia îşi îndeplineşte responsabilităţile faţă de soţul ei. Mama soţului a gătit pentru el, i-a spălat, i-a călcat şi în mintea ei nu există nimeni care să o poată întrece în a purta de grijă băiatului ei. Totuşi, ea va greşi implicându-se în casa tinerilor căsătoriţi.    Citește restul acestei intrări »

Roma.  Piazza NavonaÎn fiecare an, în luna martie sărbătorim Ziua Femeii. De 8 martie ne aducem aminte de mama, care ne-a adus pe această lume şi de durerile prin care a trecut, pentru ca noi să vedem lumina zilei. Dacă eşti însă căsătorit, cu siguranţă o mare importanţă este dată soţiei tale, cea care e lângă tine şi la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie, atât în sănătate cât şi în boală. Cred că mulţi dintre noi uităm să mulţumim soţiilor noastre, uităm să le lăudăm şi dacă o facem este foarte rar. Aş dori în următoarele rânduri să ne uităm împreună la exemplul soţiei din Proverbe 31 şi să găsim în ea câteva motive de laudă pentru soţiile noastre. Ideile la care ne vom uita, nu sunt aşternute pe hârtie pentru ca tu să mergi la soţia ta şi să îi atragi atenţia, că ea nu e aşa sau că ea nu are o anumită calitate; nu trebuie să mergi să i le citeşti cu voce tare şi să-i spui: „Ia uite ce scrie pastoru’ aici. Tu de ce nu eşti aşa?” Scopul pe care îl urmăresc este să îţi faci timp ca şi soţ să îţi îmbrăţişezi soţia şi să o lauzi, pentru ceea ce este ea, să îi mulţumeşti pentru calităţile ei. Cred că soţul femeii din Proverbe 31 şi-a lăudat soţia, când nu avea toate calităţile menţionate în acest pasaj şi astfel ea a ajuns să le aibă pe toate cele enumerate. Dacă eşti soţie, n-aş dori să spui: „În sfârşit un articol pentru soţul meu. Am să cumpăr 10 copii ale revistei şi 5 am să le deschid la acest articol şi le voi aşeza în diferite părţi ale casei şi 5 am să le dau soţilor prietenelor mele, că mare nevoie au bărbaţii ăştia de un articol de acest gen.” Scopul acestui articol pentru tine ca soţie este să faci un inventar, şi acolo unde eşti deficitară, dă-ţi silinţa să ajungi să poţi fi lăudată.

Haideţi acum să ne uităm împreună la pasajul din Proverbe 31, începând cu versetul 10. Citește restul acestei intrări »

viata-de-famÎmi aduc aminte de zilele în care eram la studii într-o ţară străină, într-o şcoală complet nouă pentru mine, interacţionând cu oameni noi. Foarte curând am descoperit că este esenţial să îţi faci prieteni noi din colegii pe care nu îi cunoşti şi despre care nu ştii cum te vor trata, dacă te vor accepta cu plusurile şi cu minusurile tale şi dacă vor fi gata să îţi sară în ajutor atunci când momentele dificile ale vieţii de student vor veni. Printre aceşti oameni noi, am întâlnit o fată simpatică, deschisă, caldă şi foarte prietenoasă. În prima fază ne-am aflat numele unul altuia printr-un amic comun, iar mai apoi ne-am limitat la conversaţiile de complezenţă. Totuşi, încetul cu încetul, relaţia de buni amici, de buni prieteni se dezvolta de la zi la zi. De multe ori luam masa împreună, reuşind să vorbim despre orice, fără să existe vreo agendă ascunsă de a trece un pas mai departe de amiciţia noastră. Când în timp am ajuns să mă gândesc că poate ar fi posibil să încerc să duc această relaţie dincolo de ceea ce era în acel moment, noi doi eram prieteni foarte buni. Astăzi, sunt căsătorit cu acea fată şi vreau doar să vă spun că prin căsătorie nu am pierdut un prieten, ci am câştigat cel mai bun prieten al meu. Cred din toată inima mea că un soţ ar trebui să facă din soţia lui cea mai bună prietenă a lui şi fiecare soţie ar trebui să facă din soţul ei cel mai bun prieten al ei.

Citește restul acestei intrări »

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (Prov. 22.6).

bikeUna din cauzele majore de divorţ are de-a face cu educaţia copiilor. Sunt însă unele cupluri tinere care se feresc să aibă copii, deoarece se gândesc în primul rând la ei, iar mai apoi se gândesc la copii. Mulţi spun: „Dacă fac copii nu mai am viaţă, pentru că totul se va învârti în jurul copiilor.” Datorită economiei în care trăim, alte cupluri gândesc astfel: „De ce să facem copii dacă nu avem ce să le oferim? Mai întâi trebuie să avem o casă cu cel puţin trei camere, un living şi două băi, o maşină şi un cont de economii şi doar după ce ne-am realizat material ne putem gândi şi noi la un copil, maxim doi.” Cu toate acestea, când cuplurile au realizat ceea ce credeau că trebuie să realizeze înainte de a avea un copil, ele tind să creadă că slujba lor a luat sfârşit, când, de fapt, abia a început. Acel bebeluş adus acasă de la maternitate nu ştie dacă doarme într-un pătuţ de 100 de lei sau unul de 1000 de lei. El nu ştie dacă scutecul lui e Pampers sau un scutec generic. El nu ştie dacă e spălat cu Johnson & Johnson sau cu săpun de casă, însă el ştie când e iubit, ştie când e educat, ştie când e disciplinat. Când îţi cumperi o maşină primeşti o carte de instrucţiuni, care are rolul de a te învăţa ce face fiecare butonaş în parte. Când naşti un copil nu primeşti nicio carte de instrucţiuni la maternitate. Slavă lui Dumnezeu însă că avem un Creator care nu ne-a lăsat în întuneric şi ne-a dat Cartea Lui, care ne învaţă ce principii ar trebui să adoptăm în viaţă atunci când avem onoarea de a fi părinţi. Totuşi, este trist faptul că mulţi consideră metodele lui Dumnezeu învechite, demodate şi chiar depăşite, şi ca urmare nu le pun în practică, lăsând copilul să îşi educe părinţii şi nu viceversa.

Citește restul acestei intrări »

Una din responsabilităţile majore ale soţului este de a-şi proteja soţia.  Există câteva domenii în viaţa de cuplu care ar trebui să fie nişte bariere de protecţie, precum ar fi: biserica, serviciul, copiii, şcoala, vecinii, prietenii, hobby-urile.  De aceea, când te gândeşti la o relaţie cu vecinii tăi, sau când doreşti să îţi faci prieteni noi, sau când te gândeşti să îţi schimbi serviciul, ar trebui să îţi pui întrebarea:  „Oare acest lucru, pe care doresc să-l fac, este un protector al căsniciei mele sau un intrus?”

Când un soţ se gândeşte să îşi schimbe serviciul, înainte de a lua o decizie ar trebui să se consulte cu soţia lui, chiar dacă în adâncul inimii lui el se justifică astfel:  „Eu sunt capul familiei şi voi face ceea ce cred eu că este bine.”  Dacă eşti un soţ înţelept te vei întreba dacă acel servici va afecta pozitiv sau negativ căsnicia ta şi abilitatea ta de a fi un protector al familiei.

Un cuplu ar trebui să se întrebe:  „Este căsnicia noastră mai puternică sau mai slabă datorită prietenilor pe care îi avem?  Influenţa prieteniilor pe care le avem ca şi cupluri este pozitivă sau negativă?”  Succesul căsniciei noastre ar trebui să fie factorul determinant în adoptarea sau respingerea elementelor periferice din viaţa cuplului respectiv.

Citește restul acestei intrări »

Dificultăţi minore, dar nerezolvate sunt cauza distrugerii unei căsnicii

Am ales să tratez în acest număr una dintre cele mai semnificative cauze ale supărărilor, care apar în zilele primare ale unei căsnicii şi anume: aşteptările neîmplinite. Nu cred că vreun cuplu care se pregăteşte de nuntă, care îşi alege hainele de nuntă, invitaţiile, florile şi locaţia lunii de miere, nu dezvoltă în inima lui aşteptări cu privire la ceea ce ar trebui să fie căsnicia. Nu cred că mirii intră în căsnicie sperând să dea greş, sperând să iasă totul rău. Nu cred că doi oameni se căsătoresc sperând să aibă o relaţie de cuplu mediocră, o căsnicie de nota 7. Deşi nu cred că un cuplu tânăr se aşteaptă să aibă o căsnicie de nota 10 cu felicitări, vreau să cred că toate cuplurile doresc să aibă o astfel de căsnicie. De aici încep aşteptările neîmplinite pe care le poate avea un cuplu.

Citește restul acestei intrări »

Vizite

  • 87,989

Toate articolele publicate pe acest blog reprezintă produsul activităţii redacționale a revistei IMPULS, având în vedere drepturile de autor ale scriitorilor. Ne rezervăm dreptul de a adnota, corecta, revizuii sau retrage oricare dintre articolele postate pe blog, fără vreun preaviz sau menţionări suplimentare. Articolele pot fi citate doar integral cu menţionarea corespunzătoare a autorului și a sursei: http://revistaimpuls.ro/,

Cele mai citite

Parteneri





Promo





Blogosfera Evanghelică