Binecuvântări instant pentru creștini grăbiți

de Glen Mitori

Mulţi îl considera pe Paul Newman , a fi un om talentat. El a avut o carieră strălucitoare ca actor şi cînd a început cursele auto ca şi hobby, a dovedit că este foarte priceput şi în mînuirea volanului. Deşi unii oameni au o mulţime de abilităţi înăscute , acesta nu-i şi cazul lui Newman. Când el vorbeşte despre succesele sale aminteşte de greşelile făcute la început şi de multele ore de muncă intensă. El a spus despre sine : „ eu n-am nici un dar pentru ceva ! Am avut numai darul perseverenţei ! Acesta este darul pe care l-aş recomanda pentru fiecare dintre noi.”

Din cauza filosofiei actuale, «totul repede şi acum», majoritatea dăm faliment când este vorba de perseverenţă. Oamenii nu mai ştiu să aştepte. Când descoperă astăzi că au nevoie de un produs sau serviciu ei ar vrea să fie dejagata de ieri. Magazinele alimentare sunt pline de lucruri « gata făcute » care doar trebuie să fie încălzite 5-10 minute la cuptorul cu microunde şi mama poate striga« La masă ! ».

 Societatea, în general, propune din ce în ce mai multe soluţii « rapide şi fără efort ». Vedem reclame gen « Slăbiţi în 15 zile, fără să schimbaţi obiceiurile alimentare ». Există aparate pentru a face « musculatură fără efort ». Persoana stă întinsă la soare şi nişte electrozi trimit descărcări electrice la muşchi iar aceştia se contractă. Prin urmare acea persoană face sport fără a transpira. Astfel de produse se vând ca pâinea caldă, ceea ce arată că oamenii aceasta doresc astăzi. Totul rapid şi fără efort !  Şi suntem influenţaţi de acest mod de gândire. Apar mari probleme  când transferam acest mod de gândire în biserică, în relaţia noastră cu Dumnezeu. Dumnezeu nu se schimbă ! El a stabilit că unele lucruri se obţin numai în timp.

Publicitate

Reversul medaliei

Vedem în jurul nostru creștini binecuvântați, oameni care parcă au descoperit cornul abundenței, iar pământul nostru uscat tânjește după ploaia binecuvântării, dar ne-am întrebat vreodată ce e dincolo de strălucirea medaliei?

de Liviu Mihăileanu

Am crezut o vreme că în spatele succesului stă inteligenţa. Am auzit de multe ori: „normal că a reuşit, e deştept”, însă în ultima vreme aud din ce în ce mai des sintagma „băieţilor deştepţi” folosită în mediile politice, în sens peiorativ. Aşadar: a fi deştept înseamnă să ai un anumit IQ sau să ştii „să te învârţi” pentru a-ţi aduna cât mai multe avantaje personale? Inteligenţa are rolul ei însă cred că o supraestimăm dacă definim succesul prin ea însăşi. Exemple în acest sens avem în fiecare zi şi în orice loc: nu aţi simţit niciodată că omul spre care vă uitaţi şi pe care îl consideraţi „de succes” parcă nu e chiar atât de inteligent însă are „ceva” care îl defineşte? Eu da…

De la îngerași la Dumnezeu – interviu cu Raul Fântână

 „Nu cred că Dumnezeu a făcut lumea aceasta ca să o umple cu profesionişti.”

S-a născut la 27 aprilie 1958 în localitatea Comăneşti, judeţul Bacău. A urmat clasa primară în Mediaş, apoi la nouă ani se mută la Braşov şi după o perindare prin mai multe şcoli braşovene termină cele douăsprezece clase la Liceul de informatică.

Facultatea TCM i-a plăcut mult, unde excelează în rezultate. Deşi se caracterizează ca un tip retras, este politicos şi atent în relaţi, chiar îi place să se numească „un băiat serios”.

Practică atletismul şi chiar ia lecţii de muzică clasică. Joacă tenis de masă şi este pasionat de rebus şi jocuri de inteligenţă, pasiuni ce-l însoţesc până astăzi.

În 1991 a urmat o specializare OSIM devenind consilier în propietate industrială, iar mai târziu expert în propietate intelectuală.

Din 2002 predă la două universităţi de prestigiu din Braşov.

Se roagă la ingeraşi de la patru ani, iar în liceu a înţeles să se roage la Cineva mai mare.

Mai târziu în facultate vede că Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere şi de valoare.

Trei ani după 1997 Îl caută pe Cel care avea să-i  schimbe viaţa, prin mai multe biserici.

A găsit pacea în Biserica Baptistă Speranţa unde a dobândit cunoştinţe temeinice în studiul Bibliei. Nu se consideră baptist, ci creştin.

 1. Ce stă în spatele realizărilor dumneavoastră?

R. Dacă stau şi privesc în urmă, parcă nu îmi vine să cred că sunt aici. Am căutat să fiu cât mai bun, în tot ce făceam. Cred că am citit mai mult decât unii, dar mai puţin decât alţii. Dumneavoastră numiţi astea realizări, dar, pentru unii ele nici nu există, sau nu au nici o importanţă. Dar, mai cred că mi-am dat silinţa să înţeleg valoarea cuvântului. Mi-e teamă, uneori, să nu fi picat, chiar eu, în capcana cuvântului. Cred că am şi muncit ceva…