Gândirea pozitivă cea de toate zilele

 Alin Cristea

(articol apărut în numărul 2 – septembrie 2007)

“Gândirea pozitivă este o atitudine mentală cu ajutorul căreia reuşeşti să depăşeşti obstacolele şi să îţi îndeplineşti visele. O gândire pozitivă anticipează fericirea, bucuria, sănătatea şi rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune.”

Totuşi, Bruce Willis, ajuns la 53 de ani, a declarat că vârsta îşi spune cuvântul şi că nu mai poate face cascadoriile pe care odată le făcea fără probleme.

 Iată o primă condiţionare – vârsta – care subminează conceptul de gândire pozitivă definit în felul de mai sus, în termeni triumfalişti, definiţie des întâlnită în cărţi pentru marele public sau pe Internet. Dar sunt şi alte condiţionări caracteristice vieţii, care nu permit gândirii pozitive să anticipeze “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune”; decât dacă definim în alţi termeni ceea ce înseamnă “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune” sau chiar însuşi conceptul de “gândire pozitivă”.

 Un creştin îşi caută definiţiile în Biblie şi în perspectiva teologică dobândită într-un fel sau altul în viaţa de credinţă. În Biblie întâlnim oameni slabi prin care Dumnezeu se glorifică. Uneori sunt cuprinşi de depresie, alteori varianta lor de “gândire pozitivă” depăşeşte cu mult orice definiţie modernă.

Noi doi și ei patru

Articol de George Pordea

După căsătorie, care trebuie să fie relația cu părinții noștri?

Orice cuplu înţelept doreşte să dezvolte o relaţie personală cu membrii familiilor lor. Cred că este important ca soţul să dezvolte o relaţie personală cu socrul său încercând să descopere care sunt interesele acestuia şi chiar să fie gata să înveţe cum ar putea lua parte la ele. Cred că soţia ar trebui să dezvolte o relaţie cu soacra ei, chiar dacă s-au făcut multe glume pe seama soacrelor, unele chiar ilustrând adevărul.

Pentru ca această relaţie cu părinţii celor doi să fie una sănătoasă, trebuie mai întâi ca soţul să poarte de grijă soţiei lui. Socrii soţului nu doresc să ştie cât de mult se roagă ginerele lor sau cât de mult citeşte din Biblie, ci doresc să vadă că fiica lor are tot ce îi trebuie şi nu duce lipsă de pâinea cea de toate zilele. Când soţul are grijă de soţia lui este tandru, iar socrii lui vor observa gesturile sale şi elva câştiga aprecierea lor.  De cealaltă parte, soţia trebuie să înveţe să aibă grijă de casă şi să gătească bine. Soacra soţiei poate fi un aliat sau un duşman în funcţie de felul în care soţia îşi îndeplineşte responsabilităţile faţă de soţul ei. Mama soţului a gătit pentru el, i-a spălat, i-a călcat şi în mintea ei nu există nimeni care să o poată întrece în a purta de grijă băiatului ei. Totuşi, ea va greşi implicându-se în casa tinerilor căsătoriţi.