Plan pentru 2008 şi nu numai

articol de Ionatan Piroşca

E început de an.

E greu să intri într-o aşa nou nouţă porţie de viaţă fără să-ţi propui câteva linii ale străbaterii perioadei de încă o roată în jurul soarelui. Aşa că mici şi mari, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, toţi ne propunem câte ceva. Cred că aş termina repede spaţiul acestei pagini, numai schiţând câteva dintre planurile pe care şi le fac oamenii la început de an.
Toţi îşi fac planuri de viaţă. Nu am auzit pe nimeni să-şi facă serios un plan de moarte. Să-şi fixeze puncte de reper în apropierea ei. Sau să-şi avânte credinţa dincolo de necunoscutul ei. Şi când ne gândim că toţi avem parte de asta, dacă nu anul ăsta, atunci la anul, sau la celălalt, sau Dumnezeu ştie când, dar avem, e cel puţin ciudat că nimeni nu spune: „Mi-am făcut planul de moarte“.

Publicitate

Starea de har în care mă găsesc

Între darul de har si povara de jale

articol de: Andreea Luncan

În cercul meu de prieteni creştini există câteva persoane căsătorite care ar dori să fie necăsătorite, dar nici o persoană necăsătorită care să nu-şi dorească să fie căsătorită. (Cu necreştinii lucrurile stau altfel, uneori ni se pare că ei se bucură nestingheriţi de avantajele căsătoriei fără să-şi asume „de-zavantaje“ precum: copiii, fidelitatea, purtarea de grijă, darea de socoteală, supunerea, adaptarea la celălalt, renunţarea etc.)
De aceea, oricât de mult mă enervează ideea lui Pavel că a fi căsătorit e un rău necesar, din categoria „dacă altfel nu se poate“, am toată admiraţia pentru mul-ţumirea pe care o are el vizavi de starea în care se găseşte.

Împlineşti planurile care le faci?

Trebuie să înţelegem ce ni se întâmplă, pentru că nu putem depăşi ce nu conştientizăm. Adevărata credinţă se hrăneşte cu teama  pe care vrăjmaşul o aruncă în noi. Avem cu toţii puterea să facem orice, dar avem oare şi voinţa?
Toate situaţiile prin care trecem au loc după un plan bine definit. Oamenii fac planuri, Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar şi Satan are un plan. Trăim fie că dorim sau nu, după un plan. Viaţa se compune din mai multe planuri mici. Planul este locul de unde începe un obicei. Dacă facem un plan bun şi-l împlinim mereu, acesta va deveni un obicei bun.

Cele mai importante planuri

În domeniul în care lucrez în prezent, domeniul IT, a avea un plan după care să dezvolţi o aplicaţie software este crucial. Slaba planificare sau slaba documentare a acestui plan sunt drumul sigur către eşecul aplicaţiei: sau clientul nu primeşte ceea ce a cerut, sau trebuie să plătească mai mult, sau să aştepte mai mult pentru produsul final. Desigur, clientul nu este singurul care suferă, ci şi dezvoltatorii aplicaţiei – lipsa unui plan înseamnă haos, nerespectarea termenelor limită, slaba calitate a componentelor dezvoltate, toate distrugând reputaţia lor şi a companiei pentru care lucrează.

Experienţa personală te ajută să răspunzi mai repede, mai sigur, mai eficient în faţa provocărilor care reapar, iar cursurile de specialitate te ajută să vezi acele lucruri la care nici nu te gândeai că există. Totuşi, fără un plan bine stabilit care să dea o direcţie clară, programarea se face prin instinct, lucru ce nu poate produce calitate pe termen lung.

Planurile nu se fac doar în domeniul IT – mulţi oameni fac planuri prin care să-şi îndeplinească dorinţele lor sau ale altora. Pe de altă parte, Scriptura ne învaţă că Hristos a venit nu ca să facă voia unor oameni, ci ca să facă voia Celui ce L-a trimis, Dumnezeu. (Ioan 6.38). Mulţi oameni investesc energie, timp şi bani pentru a plănui lucruri care astăzi sunt, dar mâine nu, lucruri pieritoare pe care nu le pot lua cu ei acolo unde vor merge după moarte – ca răspuns, Hristos ne învaţă următoarele: “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde să le mănânce moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le fură, nici nu le sapă” (Mat. 6.19, 20). Planul lui Dumnezeu este ca noi să venim la pocăinţă (Ioan 6.39, 40, 1 Tim. 2.4, 2 Petru 3.9b) şi apoi să ne desăvârşească în asemănarea cu Fiul Său, Isus Hristos (Rom. 8.28, 29). Cât timp rămânem pe acest pământ, avem anumite lucrări de facut – unele cu caracter cantitativ (răspândirea Evangheliei, plantarea de biserici), iar altele cu caracter calitativ (ucenicia, glorificarea lui Dumnezeu şi asemănarea cu Isus Hristos), dar toate având scopul de a ne pune în poziţia de a ne investi în oameni.

Ce ne spun astrele?

Dumnezeu a scris… cum citesc oamenii?

„Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul. Şi aşa a fost. (Gen 1.14-15).

Dumnezeu a creat tot ceea ce ochiul omului vede în jur, cu o măiestrie demnă de un Dumnezeu nelimitat în resurse şi imaginaţie. Mai mult, dincolo de elementele naturii care ne înconjoară pe acest pământ, Dumnezeu a creat întregul Univers cu galaxii, planete şi stele, toate deosebite una de alta. Niciuna din ele nu este la întâmplare şi niciuna nu şi-a schimbat strălucirea sau poziţia, fără ca Dumnezeu să fi fost în control. El le cunoaşte aşezarea, le cunoaşte menirea şi le-a rânduit existenţa, „după buna plăcere a voii Sale”.

Convingeri şi standarde

În naţiunea noastră, în bisericile de astăzi, suferim o epidemie care duce la distrugerea valorilor morale, şi anume boala oamenilor care se numesc creştini, dar nu recunosc prin trăirea lor autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia Sfântă. Creştinii ţării noastre nu mai cred într-un absolut moral, ci mai degrabă afirmă că adevărul moral este relativ la circumstanţele în care trăiesc. Tinerii noştri, generaţia de mâine, cred, în majoritatea lor, într-un adevăr al circumstanţelor şi nu într-un adevăr absolut. Asta înseamnă că minciuna, viaţa trăită în doi înainte de căsătorie, furtul, omorul, avortul, ura, şi multe altele condamnate de Sfânta Scriptură sunt bune pentru ei atâta vreme cât aşa cred ei. Biblia nu mai e la volanul vieţii noastre, ci undeva în portbagaj.

Impuls pentru An Nou

Cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese. (Isaia 32:8)

În diferite situaţii, acest (triplu) îndemn – suflet ales, planuri alese, consecvenţă în planuri alese – constituie un impuls pentru reevaluare şi pentru detaşarea de cele ne-alese. “Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele înţelepte”, scrie Pavel în prima sa scrisoare către corinteni, iar în cea de-a doua precizează: “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

Sufletele alese nu sunt cele evaluate după criterii ale înţelepciunii omeneşti, ci după răscumpărarea primită în Hristos. Ele SUNT alese de către Providenţa divină şi DEVIN alese prin ceea ce clădesc conform planurilor alese: “aur, argint, pietre scumpe”. Existenţa lor terestră (şi eternă) capătă o tot mai mare valoare prin detaşarea de “lemn, fîn, trestie”.

Planurile alese nu sunt cele făcute de manageri profesionişti sau de lideri cu autoritate politică. Nici cele votate de vreun Parlament sau susţinute militar de multe divizii (de numărul celor ale Papei era interesat, inadecvat, Stalin). Ele SUNT alese de “buna plăcere a voii lui Dumnezeu” şi DEVIN alese ca urmare a deciziei de a le păstra în călăuzirea divină.

Consecvenţa în planurile alese nu reprezintă un parametru îmbunătăţit după normele din atletism sau din cariera artistică. Consecvenţa de tip spiritual ESTE aleasă prin pecetea Duhului Sfânt şi DEVINE aleasă dacă împleteşte “credinţa cu fapta şi cu cunoştinţa şi cu înfrânarea şi cu răbdarea şi cu evlavia şi cu dragostea de fraţi şi cu iubirea de oameni” (2 Petru 1: 2-7)

La un an de la intrarea României în Uniunea Europeană, realizare politică benefică pentru societatea românească (deşi consecinţele tranziţiei sunt greu de suportat), creştinii români au nevoie de un impuls pentru Anul Nou în întocmirea planurilor alese, altele decât cele social-politice, altele decât realizările artistice recompensate cu premii la Cannes sau în alte părţi ale lumii occidentale.

Suntem de neam ales, ar fi spus Pavel în piaţa… Ideilor. Din Dumnezeu. Să ne purtăm aşadar cu demnitatea cetăţenilor dintr-o altă Împărăţie, ambasadori împuterniciţi ai lui Dumnezeu într-o lume nebună, nebună, nebună…   Articol de Alin Cristea

Planurile noastre în Planul Său

Un om organizat, un om înţelept îşi va face planuri

Ne-am oprit de nenumărate ori în viaţă asupra unor „nepotriviri”, aşa cum ne apăreau ele sub lupa propriei putinţe de analiză. Ne sunt familiare exemplele:

– părinţii au vrut să-l facă medic, dar el a ales teologia;

– a plecat în Austria, dar s-a întors pentru că nu s-a putut adapta;

– a început facultatea, dar n-a terminat-o;

– a reuşit pe primul loc din pur noroc, dar au fost alţii mai buni ca el;

– a pornit spre casă, dar a avut accident pe drum şi n-a mai ajuns;

– şi-au dorit băieţel, dar au avut o fetiţă care n-a trăit decât 6 zile;

– am sperat să lucrez cu profesorul X, dar un cancer l-a secerat în câteva luni…

Şi aşa mai departe…

Planuri

Fiind la cumpărături la sfârşitul lunii octombrie, am observat că pe rafturile magazinului îşi făcuseră deja apariţia agendele de tot felul pentru anul 2008. Imediat am ales să analizez oferta, ba mai mult, m-am trezit punând în cărucior agende nu doar pentru mine, dar şi pentru alte persoane. Pentru cel cu un program mai aglomerat, agenda îl ajută în rânduirea planurilor de viitor. În acelaşi magazin, lângă agende, am vazut o varietate de calendare pentru 2008 care îţi ofereau spaţiul de a trece anumite întâlniri, programări, sau planuri făcute pentru anul 2008.