You are currently browsing the category archive for the ‘Supliment de Crăciun’ category.
A trecut o vreme, vine o alta, îmbătrânim între prieteni şi neprieteni căutând prietenia.
Nu mă interesează prea tare ce fel de oameni încap în rugăciunea mea. Mă rog pentru toţi. E o zi care va fi alta mâine, dar oamenii vor fi aceiaşi, iar eu mă voi ruga pentru ei. Toţi avem neliniştile noastre, angoasele şi insatisfacţiile noastre, dar nu toţi avem rugăciunile noastre.
Citește restul acestei intrări »
Recunosc. Întotdeauna mi-a fost greu să dau mai departe un dar primit. Întind mâna să dau un obiect sau un sentiment la care ţin mult, şi brusc o voce strigă în mine: “Al meu!”.
Adevărul este că prea rar am stat să mă gândesc serios: “Al cui?”. Cine, în mine, îşi revendică dreptul de a poseda? Şi după ce criterii?
Unul dintre cele mai proeminente personaje ale Scripturii se regăseşte în paginile Vechiului Testament. Numele său a fost schimbat de însuşi Dumnezeu din Avram în Avraam, tatăl unei mulţimi (Gen 17.5). El este primul numit Evreu în Biblie şi tot el este primul care a primit un moştenitor ca dar din partea Domnului, pe Isaac (Gen 15.3,4, Gen. 21.1,2). Avraam a primit cu multă bucurie acest dar, întrucât soţia i l-a născut la bătrâneţe. Isaac, la rândul său, a primit doi băieţi ca dar din partea Domnului – pe Esau şi pe Iacov – acest lucru este arătat în capitolul 25 din Geneza, acolo unde scrie că Rebeca era stearpă, iar Isaac s-a rugat ca ea să aibă copii.
Ucenicul lui Ilie, proorocul Elisei, a fost cel prin care Domnul a dat un fiu unei sunamite (2Împ. 4.16), iar fruntaşul Iair a primit pentru a doua oară fetiţa sa în dar – prima oară – când a născut-o soţia lui, şi a doua oară – când a înviat-o Isus Hristos (Mat. 9.18-25).
Pentru cei mai mulţi dintre noi, gândul Crăciunului, al sărbătorilor de iarnă, este unul entuziasmant. Ne amintim mereu cu plăcere de ultimul, şi suntem nerăbdători aşteptându-l următorul din diverse motive. Unii zâmbim la gândul zăpezii care luminează peisajele sau la luminiţele sclipitoare, iar alţii visăm la surprizele împachetate sub bradul împodobit.
Din păcate însă, pe plan secund, ne răsună în minte strigătul conştiinţei care ne avertizează că am inversat din nou priorităţile. Spun acest lucru pornind de la premisa că ne numim creştini, trăim într-o ţară ce se pretinde a fi creştină, şi ştim cu toţii care este de fapt motivul pentru care sărbătorim Crăciunul.
Crăciunul îl dă de gol pe Dumnezeu.
Care dintre noi, dacă ar fi să regizăm naşterea copilului nostru am alege drept decor un grajd?
Fie bugetul cât de mic, toţi optăm pentru cele mai confortabile condiţii pe care ni le putem permite.
Dumnezeu ar fi putut alege oricare dintre palatele lui Irod ca Fiul său se nască. Dar nu a ales nici măcar o casă curată şi o încăpere decentă.
De ce optează pentru un grajd? Care este mesajul naşterii Sale?
Citește restul acestei intrări »
A primi versus a oferi
Creştinul trebuie să înveţe bine două lucruri în viaţă: să primească şi să dea. Cu alte cuvinte, să se poziţioneze într-un fel de tranziţie, din punct de vedere ideatic şi practic. Nici una dintre cele două atitudini nu e uşor de dus la îndeplinire, fiecare dintre ele este pândită de primejdia gestului ieftin. În cele din urmă, viaţa umană e un şir de recuperări de sens, un maraton spectaculos (cel puţin pentru îngeri) de resemantizare a gesturilor umane. A primi nu e nicidecum un lucru uşor de acceptat. Orgoliul uman e binecunoscut, ambiţia multor oameni e exagerată, dar şi încăpăţânarea de a-şi păstra stima de sine e mult amplificată de intense atitudini psihice şi fizice. Încă din copilărie fiinţa umană îşi contabilizează jucăriile, îşi administrează colecţiile, îşi negociază teritoriul, banii, relaţiile.
Cred că mulţi dintre noi am ajuns să confundăm Crăciunul cu darurile. La Crăciun dăm daruri şi aşteptăm să primim daruri. Justificarea oferită de noi are la bază prezenţa magilor pe paginile Sfintei Scripturi care au venit la Betleem să ofere daruri Domnului Isus. Mă uit însă la inima magilor şi văd că ne lipsesc multe din atributele lor. Deşi erau bogaţi şi puteau trimite acele daruri prin robii lor sau prin mesageri plătiţi, au ales să-şi ofere darurile în mod personal, chiar dacă această decizie implica o călătorie greoaie şi lungă. Ba mai mult, darurile oferite de ei au fost bine gândite şi corect alese pentru cel ce este Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor.
Noi astăzi oferim daruri ca şi magii însă uitam să le oferim Celui sărbătorit de Crăciun şi nu suntem dispuşi să plătim prea mult pentru darurile oferite. Unii oferim un dar pentru că ni s-a dăruit un dar. E ca şi cum am primi o felicitare în Ajunul de Crăciun de la o persoană căreia nu i-am trimis o felicitare în acest an, dar ne dăm peste cap să găsim o felicitare şi să o punem la poştă. Când primim un cadou, unii ne străduim să aflăm costul darului primit pentru ca nu cumva să cheltuim mai mult pe darul oferit de noi. Alţii oferim un dar fără să aşteptăm un dar în schimb dar sperând la un favor, sau la un serviciu din partea acelei persoane. Unele firme oferă bonuri cadou de sărbători, aşteptând în schimb un angajat mulţumitor sau un an mai productiv. Alţii oferim daruri fără a aştepta vreun dar sau un favor sau un serviciu. Oferim daruri pentru că ne face plăcere. Oferim daruri pentru că iubim. Oferim daruri fără a urmări binele nostru ci doar binele beneficiarului.
Dumnezeu ne-a oferit un dar pe care nu-L meritam, pe care nu putem pune un preţ, pe care nu-L putem măsura, şi pentru care nu-L putem răsplăti. El nu ne-a dat acest dar aşteptând un alt dar de la noi sau sperând la un favor sau un serviciu. El ni L-a dat pe Domnul Isus pentru că Îi face plăcere, pentru că ne iubeşte, pentru că urmăreşte binele nostru.
Cu prilejul sărbătorii de Crăciun, mai toţi vom oferi cadouri, însă nu te uita prea mult la ce dăruieşti ci mai degrabă fii atent cum dăruieşti.
Pastor George Pordea
Revista Impuls 
Comentarii