Alin Cristea
(articol apărut în numărul 2 – septembrie 2007)
“Gândirea pozitivă este o atitudine mentală cu ajutorul căreia reuşeşti să depăşeşti obstacolele şi să îţi îndeplineşti visele. O gândire pozitivă anticipează fericirea, bucuria, sănătatea şi rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune.”
Totuşi, Bruce Willis, ajuns la 53 de ani, a declarat că vârsta îşi spune cuvântul şi că nu mai poate face cascadoriile pe care odată le făcea fără probleme.
Iată o primă condiţionare – vârsta – care subminează conceptul de gândire pozitivă definit în felul de mai sus, în termeni triumfalişti, definiţie des întâlnită în cărţi pentru marele public sau pe Internet. Dar sunt şi alte condiţionări caracteristice vieţii, care nu permit gândirii pozitive să anticipeze “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune”; decât dacă definim în alţi termeni ceea ce înseamnă “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune” sau chiar însuşi conceptul de “gândire pozitivă”.
Un creştin îşi caută definiţiile în Biblie şi în perspectiva teologică dobândită într-un fel sau altul în viaţa de credinţă. În Biblie întâlnim oameni slabi prin care Dumnezeu se glorifică. Uneori sunt cuprinşi de depresie, alteori varianta lor de “gândire pozitivă” depăşeşte cu mult orice definiţie modernă.
Ilie s-a rugat să moară (ceea ce nu s-a întâmplat NICIODATĂ), după ce în altă ocazie a înviat un tânăr! Iona s-a întristat şi el până la a dori să moară, din pricina unui leşin datorat condiţiilor meteorologice. El, care scăpase din pântecele peştelui! Însuşi Isus “a ajuns într-un chin ca de moarte” în grădina Ghetsimani.
“Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit”, spune în versuri David, după ce “gândirea pozitivă” (cea cu depăşirea obstacolelor) îl făcuse să iasă din perimetrul moral stabilit de Creator. Acelaşi Dumnezeu sfânt transmite, prin profetul Isaia: “Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.”
Adevărata gândire pozitivă are de a face cu acceptarea limitărilor naturii umane, a instabilităţii emoţionale a fiinţelor umane şi a eşecului oamenilor în a-şi gestiona singuri greşelile. De asemenea, adevărata gândire pozitivă are ca perspectivă amplă veacul ce va să vie – lumea lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne.
O astfel de gândire pozitivă autentică se regăseşte în cuvintele şi viaţa lui Richard Wurmbrand:
“Să fi stat cu anii în închisoare nu e o nenorocire. Dar este o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta.”
Lasă un comentariu
Comments feed for this article