Gândirea pozitivă cea de toate zilele

 Alin Cristea

(articol apărut în numărul 2 – septembrie 2007)

“Gândirea pozitivă este o atitudine mentală cu ajutorul căreia reuşeşti să depăşeşti obstacolele şi să îţi îndeplineşti visele. O gândire pozitivă anticipează fericirea, bucuria, sănătatea şi rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune.”

Totuşi, Bruce Willis, ajuns la 53 de ani, a declarat că vârsta îşi spune cuvântul şi că nu mai poate face cascadoriile pe care odată le făcea fără probleme.

 Iată o primă condiţionare – vârsta – care subminează conceptul de gândire pozitivă definit în felul de mai sus, în termeni triumfalişti, definiţie des întâlnită în cărţi pentru marele public sau pe Internet. Dar sunt şi alte condiţionări caracteristice vieţii, care nu permit gândirii pozitive să anticipeze “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune”; decât dacă definim în alţi termeni ceea ce înseamnă “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune” sau chiar însuşi conceptul de “gândire pozitivă”.

 Un creştin îşi caută definiţiile în Biblie şi în perspectiva teologică dobândită într-un fel sau altul în viaţa de credinţă. În Biblie întâlnim oameni slabi prin care Dumnezeu se glorifică. Uneori sunt cuprinşi de depresie, alteori varianta lor de “gândire pozitivă” depăşeşte cu mult orice definiţie modernă.

Publicitate

Ale cărei Împărăţii sunt bogăţiile?

De-a lungul istoriei umane şi a Bisericii au existat multe subiecte fascinante – precum relaţia oame-nilor / a creştinilor cu autoritatea politic-administrativă, cu societatea, cu bogăţiile – care au dat naştere multor pagini de meditaţii şi indicaţii teoretice şi practice atât în spaţiul confesional cât şi în cel secular.
Încă de pe vremea când Isus umbla printre oameni, care rămâneau miraţi de răspunsurile Lui, unii păreau interesaţi de reflecţia asupra unor chestiuni precum: „Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“ (Mat. 22.17) Spun „păreau“ întrucât reacţia Învăţătorului a fost fără echivoc: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?“ Chestiunile sensibile erau folosite de farisei pentru a încerca „să prindă pe Isus cu vorba“.
Prima tentaţie pe care trebuie să ne-o reprimăm, atunci când dorim să căutăm nişte răspunsuri, este să nu încercăm să prindem pe cineva cu vorba. Mai ales că s-ar putea să dăm peste Cineva la ale Cărui cuvinte să rămânem miraţi.