Tradiții și obiceiuri la creștini

Valentin Ștef s-a născut în Brașov în 1970 și L-a cunoscut pe Domnul la vârsta de 20 de ani. A decis să-și pună întreaga viață la dispoziția lui Dumnezeu, la început fiind implicat în lucrarea cu tinerii, urmând ca mai apoi să fie ales prezbiter în Biserica Baptistă Română din Brașov. În prezent este pastor al unei biserici noi din localitatea Sânpetru Brașov
Înțelegând că Dumnezeu îl cheamă să fie „o voce“ pentru cei ce nu pot să se exprime a fondat acum 10 ani o organizație non-guvernamentală care are în atenție nevoile copiilor instituționalizați și a persoanelor aflate în risc de excluziune socială, iar de curând a început să se implice și în slujirea persoanelor cu dizabilități.
Pasiunea lui cea mai mare este voia Domnului nostru dar ca şi pasiuni mai mici: îi place mult să călătorească cu bicicleta, să înoate, să petreacă timp în natură.

Ce înseamnă tradiţia?
Tradiţia este un obicei care s-a perpetuat de la o generaţie la alta.
Există vreo diferenţă între tradiţie şi obicei?
Există diferențe ce se observă din definiție: Obiceiul poate fi cultivat de o persoană sau de o generație în timpul vieții acesteia dar tradiția se extinde la mai multe generații. Mai concret, obiceiul ține o viață, în timp ce tradiția se perpetuează de la o viață la alta. Obiceiul se formează din practica repetată a unei acțiuni în decursul vieții, dar care extinsă și transmisă generațiilor următoare, duce la tradiție.
Avem tradiţii, dar ne sunt ele necesare? Unde să ne oprim?
Majoritatea oamenilor au tradiții. Dacă avem tradiții bune atunci acestea sunt necesare și se impune a fi păstrate. Dacă ele sunt rele atunci nu avem nevoie de ele. Dar asta depinde foarte mult de sursă din care provin tradițiile.
Unde ne oprim cu înnoitul? Acolo unde noul „dăunează grav sănătății“ spirituale. Eu nu văd obligatoriu un antagonism inerent între nou și tradiție și nu aș vrea să considerăm că tot ce este nou e împotriva tradiției sau că tradiția se opune înnoirii, chiar dacă sensul cuvântului tradiție ne duce cu gândul la ceva vechi.
Înnoirea are un ritm care poate fi asimilat fără probleme. Depășind măsura și ritmul, noutatea poate produce dezechilibre majore. Alvin Toffler în „Șocul viitorului“ susţine că această schimbare spre nou, permanentă și rapidă, contribuie la alienarea (înnebunirea) omului.
Acum și înnoirea este percepută diferit de la persoană la persoană. Tinerii de exemplu fac față mai ușor la schimbări și se adaptează mai repede la nou, bătrânii pe de altă parte se simt confortabil în stilul în care au trăit până atunci. Mie îmi place să merg pe munte și acolo grupul se ghisează după o regulă simplă: viteza de deplasare a grupului trebuie să țină cont de capacitățile celui mai slab din grup. Viteza de înnoire ar trebui să țină cont de același aspect astfel încât biserica să rămână unită.
Păstrarea unor tradiţii este „legală“? Putem controla tradiţiile?
Uneori, păstrarea unor tradiții, poate fi considerată „legalism” în sensul că tradiția se impune în ciuda oricărei realități și tradiția în sine ajunge să subjuge omul care o practică. În Marcu 2:27 Domnul spune că tradiția Sabatului a fost făcută să slujească omului, adică să-i aducă un real folos și nu omul să slujească tradiția Sabatului, adică, din punctul meu de vedere, să trasforme pe om într-un legalist rigid.
O tradiție bună nu are cum să devină legalistă dacă are la bază un obicei de viață folositor și benefic omului. Tradițiile pot fi controlate. Ele pot fi acceptate sau respinse, perpetuate sau oprite. Procesul de formare al tradițiilor poate fi destul de complex și alterarea sau anacronizarea lor o realitate demnă de analizat cu atenție și obiectivitate.

Publicitate