You are currently browsing the tag archive for the ‘prietenia autentica’ tag.
Un gând, un vis, o dorinţă, o tristeţe, o bucurie, fiecare dintre noi le trăieşte şi doreşte, la un moment dat, să le împărtăşească, astfel încât stările pozitive să se dubleze, iar cele negative să se înjumătăţească. Vrem să iubim, să fim iubiţi şi totuşi, parcă există ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne dă cu adevărat putere, ceva care nu ne lasă să ne descurajăm, ceva ce ne dă, până la urmă, aripi să visăm din nou. Să fie acest lucru prietenia autentică? (Prietenia autentică de Iosif Belea)
Revista Impuls va propune un nou subiect: Prietenia autentică
Din sumar:
Prietenia, floare rară – editorial George Pordea
Prietenia adevărată, o realitate? – Interviu cu Shelly Pordea
Meseria de prieten – Articol de Camelia Luncan
Prietenia autentică – Articol de Iosif Belea
Prietenia în căsnicie – Articol de George Pordea
“Biblia ne dă câteva principii care puse în practică duc la o creştere a prieteniei dintre soţ şi soţie, duc la o apropiere adâncă a acestora. Aş vrea să ne uităm împreună la aceste principii practice care cred că pot face din soţ cel mai bun prieten al soţiei şi vice-versa.”
Sărbătoarea corturilor – religia evreilor
Articol de Paul Oprea
Prietenii lui Dumnezeu – Articol de Bogdan Marian
“Aşadar, Dumnezeu îi consideră prieteni pe aceia care Îl iubesc, care trăiesc o viaţă dreaptă, fac binele, sunt credincioşi în lucrul încredinţat lor şi păzesc poruncile Sale.”
Ce dai la schimb? – Articol de Ioana Fântână
“Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.”
Mai găsiti rebus şă alte articole.
Pentru a intra în posesia unui abonament citiţi sectiunea Abonamente.
Citind colecţia de articole Oceanografie a lui Mircea Eliade, am dat peste un pasaj care m-a pus pe gânduri o vreme şi mi-a amintit gânduri care m-au măcinat şi pe mine:
„O prietenie nu se verifică în aşa zisele «ceasuri grele» ale vieţii. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt… Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere, a nu-l preţui prin ceea ce îţi convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.„
Ceasurile grele ale vieţii sunt momente importante. Sigur că atunci când trecem prin ele avem nevoie – şi e natural şi omenesc să avem nevoie – de susţinere. Poate nu mai avem pe altcineva în jur în astfel de momente decât pe cei care ne sunt prieteni. Apoi, bineînţeles, încurajarea pe care o oferă un prieten, timpul pe care îl petrece cu tine când ai cea mai mare nevoie de comunicare sau doar de ascultare, sunt modalităţile prin care el îţi arată, de fapt, că ţine la tine, că te preţuieşte.
Totuşi, m-am întrebat dacă prezenţa prietenului lângă tine în aceste momente e o garanţie sau o calitate suficientă pentru „numele” de prieten. Sigur că e importantă. Dar am avut ocazia să simt prezenţa celuilalt şi agresiv în viaţa mea, încercând să conducă programul după care funcţionez, activităţile pe care le aleg, pasiunile pe care le am din pură plăcere. Concluzia a fost că am simţit că o prietenie poate şi lua/fura sentimentul de libertate (dar nu în sensul în care tu renunţi la libertatea ta de bună voie, pentru că o prietenie înseamnă, desigur, şi renunţare la o parte din tine), pe lângă aspectele ei pozitive.
„Experienţa personală este o şcoală costisitoare. Oamenii puţin inteligenţi învaţă numai la şcoala aceasta, pe când înţelepţii se folosesc mai mult de experienţa altora.” Benjamin Franklin
Un gând, un vis, o dorinţă, o tristeţe, o bucurie, fiecare dintre noi le trăieşte şi doreşte, la un moment dat, să le împărtăşească, astfel încât stările pozitive să se dubleze, iar cele negative să se înjumătăţească. Vrem să iubim, să fim iubiţi şi totuşi, parcă există ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne dă cu adevărat putere, ceva care nu ne lasă să ne descurajăm, ceva ce ne dă, până la urmă, aripi să visăm din nou. Să fie acest lucru prietenia autentică? Pentru noi oamenii, prietenia are o anumită semnificaţie, fiecare îi dă valenţe diferite. Şi totuşi, pentru cei mai mulţi, prietenia implică, de cele mai multe ori, TOTUL.
I. Iniţierea Prieteniei
“Nimeni nu ar concepe o viaţă fără prietenie,
chiar dacă ar fi să posede toate celelalte bunuri la un loc.“
Aristotel
Fiind creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, sub aspect spiritual, moral, intelectual, afectiv, dar primordial şi fundamental relaţional, aşa cum susţine teologul secolului XX, Carl Barth, omul are în ADN-ul său dimensiunea relaţională existând eminamente în relaţii, atât pe verticală în raport cu Dumnezeu cât şi pe orizontală în raport cu semenii. Prin însăşi platforma sa interrelaţională, iniţierea prieteniei constituie o relaţie dintre două persoane care sunt strâns legate printr-o afecţiune deosebită sau printr-un ideal nobil, bazat pe încredere, stimă, respect şi devotament reciproc. Ea se concretizează atunci când sentimentele, durerile şi gândurile pot fi împărtăşite fără frica de a fi respins şi sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea (Seneca). La acest nivel poţi să comunici şi să te comunici (Tudor Vianu), conferind ce eşti cu adevărat fără teroarea că relaţia va fi zdruncinată.
Un gând, un vis, o dorinţă, o tristeţe, o bucurie, fiecare dintre noi le trăieşte şi doreşte, la un moment dat, să le împărtăşească, astfel încât stările pozitive să se dubleze, iar cele negative să se înjumătăţească. Vrem să iubim, să fim iubiţi şi totuşi, parcă există ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne dă cu adevărat putere, ceva care nu ne lasă să ne descurajăm, ceva ce ne dă, până la urmă, aripi să visăm din nou. Să fie acest lucru prietenia autentică? (Prietenia autentică de Iosif Belea)
Revista Impuls va propune un nou subiect: Prietenia autentică
Din sumar:
Prietenia adevărată, o realitate? – Interviu cu Shelly pordea
Meseria de prieten – Articol de Camelia Luncan
Prietenia autentică – Articol de Iosif Belea
Prietenia în căsnicie – Articol de George Pordea
„Biblia ne dă câteva principii care puse în practică duc la o creştere a prieteniei dintre soţ şi soţie, duc la o apropiere adâncă a acestora. Aş vrea să ne uităm împreună la aceste principii practice care cred că pot face din soţ cel mai bun prieten al soţiei şi vice-versa.”
Sărbătoarea corturilor – religia evreilor
Articol de Paul Oprea
Prietenii lui Dumnezeu – Articol de Bogdan Marian
„Aşadar, Dumnezeu îi consideră prieteni pe aceia care Îl iubesc, care trăiesc o viaţă dreaptă, fac binele, sunt credincioşi în lucrul încredinţat lor şi păzesc poruncile Sale.”
Ce dai la schimb? – Articol de Ioana Fântână
„Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.”
Nu este mai mare dragoste – de Ionatan Piroşca
Mai găsiti rebus şă alte articole.
Pentru a intra în posesia unui abonament citiţi sectiunea Abonamente.
Revista Impuls 
Comentarii