You are currently browsing the tag archive for the ‘paul oprea’ tag.
Studiul sărbătorilor evreieşti ne aduce la un punct de referinţă din calendarul Poporului Ales. Avem înainte sărbătoarea Anului Nou, cunoscut astăzi ca Roş Haşana sau Sărbătoarea Trâmbiţelor. Aniversat în prima zi a lunii Tişri, a şaptea, anul nou evreiesc este evenimentul în baza căruia se calculează desfăşurarea anilor, Anul Sabatic şi Anul de Veselie, şi îşi are originea chiar în porunca lui Dumnezeu Însuşi: Levitic 23.23-25.
Numele de “Sărbătoare a Trâmbiţelor” i-a fost atribuit datorită poruncii specifice a lui Dumnezeu de a „vesti” această zi cu sunet de trâmbiţă, obicei respectat chiar şi în perioada modernă în comunităţile evreieşti din întreaga lume. De fapt, trâmbiţele folosite, numite Shofar, sunt confecţionate din coarne de berbecişi redau un sunet specific pentru această sărbătoare.
În tradiţia evreiască, această zi, Roş Haşana, este o zi de cercetare şi de pocăinţă şi chiar o zi a judecăţii, devenind o aniversare a creaţiei lumii, despre care evreii cred că a început cu cinci zile înainte.
Alături de elementele de bază ale unei sărbători de Sabat – în care este interzisă munca, poporul era chemat la o adunare sfântă, în care se aduceau jertfe speciale înaintea Domnului. Astăzi însă, datorită faptului că majoritatea evreilor sunt răspândiţi prin lume şi ritualul jertfelor nu mai este practicat, sărbătoarea este comemorată în comunităţi evreieşti locale prin mai multe obiceiuri.
Este încă proaspătă în mintea noastră Sărbătoarea Mulţumirii, în care i-am mulţumit Domnului pentru încă un an binecuvântat cu roade de tot felul. Poporul Israel se întoarce în fiecare an la o astfel de sărbătoare, cu recunoştinţă pentru nenumăratele binecuvântări.
După strângerea roadelor, între zilele de 15 şi 22 ale lunii a şaptea, (luna Tişri, septembrie – octombrie în echivalent modern), întreg poporul Israel comemora poate „cea mai mare şi cea mai sfântă dintre sărbătorile evreieşti”, potrivit istoricului Josephus. În Leviticul 23 găsim detalii despre această sărbătoare, a treia şi ultima sărbătoare anuală care aduna toată partea bărbătească a poporului la Ierusalim (Ex. 23.17). În această săptămână, întregul popor trebuie să locuiască în corturi construite pe acoperişul caselor sau în pieţele publice, ca amintire a călătoriilor poporului în pustie, şi a anilor în care au locuit în corturi (Lev. 23.42-43).
Înainte de distrugerea Templului, în timpul acestei sărbători, toţi bărbaţii, femeile şi copiii care veneau în pelerinaj la Ierusalim, pe lângă jertfele pe care le aduceau înaintea lui Dumnezeu (Num. 29.12-39), se adunau în curtea Templului pentru a asculta citirea unor porţiuni din Tora de către Împărat. Moise porunceşte ca acest lucru să aibă loc o dată la şapte ani, după anul sabatic, dar obiceiul a fost întrerupt odată cu distrugerea Templului.
Porunca: „Să vă smeriţi sufletele” este folosită în mod exclusiv pentru această sărbătoare iudaică, cu o semnificaţie imensă atât pentru poporul Vechiului Testament, cât şi pentru noi cei dintre neamuri. Ziua Ispăşirii, sau Yom Kippur, se sărbătoreşte în acest an între 8 şi 9 octombrie, şi aduce împreună cel mai mare număr de evrei, chiar şi dintre cei ce nu respectă mare parte din tradiţiile evreieşti. Vom încerca să descoperim împreună ce stă în spatele acestui eveniment, şi să înţelegem astfel importanţa lui pentru noi.
După ce în numărul trecut am văzut intensitatea cu care este sărbătorit Paştele de către poporul Evreu, de data aceasta mergem, în ordine cronologică, la următorul eveniment comemorat, şi anume Shavuot.
ShaVuOt – Sărbătoarea Cincizecimii, sau Sărbătoarea Săptămânilor, este a doua sărbătoare majoră a poporului Evreu, una dintre cele trei poruncite în mod special de Dumnezeu (Exodul 23:14-16). Aceasta urmează sărbătoarea Paştelui îndeaproape, la exact 50 de zile, după porunca Domnului din Levitic 23:15-21, şi ne pune înainte mai multe evenimente petrecute la această dată de-a lungul vremurilor.
Rânduiala socială în care trăim astăzi ne împinge tot mai mult spre câteva afirmaţii extrem de importante. Un moto al zilelor noastre spune: „orice om este liber să trăiască cum doreşte“. Altul susţine ideea că omul trebuie să folosească orice mijloc pentru a se ridica la un alt nivel. Cel pe care îl vom analiza în continuare spune că „fără bani nu poţi face nimic“. Ne îndreptăm atenţia asupra acestui subiect pentru că, fie că recunoaştem, fie că nu, banii sunt unul din cele mai controversate subiecte ale secolului în care trăim.
Revista Impuls 
Comentarii