You are currently browsing revistaimpuls’s articles.
de Silviu Neagu (articol publicat în Impuls nr.4 – noiembrie 2007)
Sunt multe locuri în lumea aceasta pline de viaţă, dar există un loc unde este doar moarte. Este grădina tăcerii! Locul în care viaţa este istorie. Grădina în care oamenii s-au culcat sub frunze, unii chiar foarte devreme. Aici toţi stau în aceeaşi poziţie; au la căpătâi o cruce care poartă un nume, un an în care inima a început să bată şi un altul în care nu a mai bătut.
Se spune că aici toţi oamenii sunt egali. În parte o cred. Şi totuşi nu este aşa. Citește restul acestei intrări »
de George Pordea
(articol apărut în numărul 4 – noiembrie 2007)
Toate drumurile duc la… împăcare
O relație mai presus de argumente
Căsătoria este o oglindă. Partenerul tău reflectă prin reacţiile lui slăbiciunile sau tăriile tale. Cu alte cuvinte, putem spune că slăbiciunile partenerului tău îţi dau oportunitatea de a demonstra tăriile tale sau de a explora slăbiciunile tale. Bine ar fi să nu fugim când suntem confruntati de această oportunitate, ci mai degrabă să punem umărul pentru a transforma slăbiciunea noastră în tărie de caracter ca să fim puternici unul pentru celălalt. Fiecare relaţie mai are încă domenii de îmbunătăţit. De aceea, daţi-mi voie să continui prin a vă da câteva gânduri pentru rezolvarea neînţelegerilor care pot apărea între soţ şi soţie.
- Redirecţionează mânia asupra unui domeniu nesemnificativ
Acest concept este mai delicat, dar poate ajuta un cuplu extraordinar de mult. De exemplu, soţia se supară sau chiar este nervoasă de felul în care a fost tratat copilul ei la şcoală sau chiar soţul ei la locul de muncă. Deseori, fără a se gândi, ea îşi aruncă mânia sau frustrarea asupra soţului. Poate soţul nu şi-a îndeplinit responsabilităţile în casă şi soţia sare cu gura asupra soţului deoarece nu mai poate ţine mânia în ea. Bine ar fi ca aceasta mânie să fie redirecţionată spre o persoană sau un lucru nesemnificativ.
Pentru a redirecţiona mânia este nevoie de multă înţelepciune şi fineţe, însă nici un cuplu nu ar trebui să dea voie mâniei să se interpună între ei, ci mai bine să îşi verse mânia pe o a treia persoană care nu e prezentă fizic. Citește restul acestei intrări »
de George Pordea
(articol apărut în numărul 3 – septembrie 2007)
O relatie mai presus de argumente
Fiecare partener al unei căsnicii trebuie să înveţe să se “certe corect”. Spun acest lucru pentru că într-o relaţie dintre doi oameni nu ne putem aştepta să fim de acord 100% în fiecare domeniu al vieţii. Poate dacă ne-am putea clona am reuşi să fim de acord cu clona noastră, însă sigur am avea o relaţie plicticoasă şi fără însemnătate. De fapt, ceea ce atrage un bărbat de o femeie şi viceversa sunt diferenţele dintre ei, care îi fac unici.
De regulă, bărbaţii puternici sunt atraşi de domnişoarele dulci şi firave. Această tandreţe a unei domnişoare s-ar putea la un moment dat să iasă în evidenţă într-un fel neînţeles de acel bărbat puternic. Aşa că fiecare cuplu trebuie să înveţe cum să trateze neînţelegerile într-un mod prin care să fie înţeleşi corect. Citește restul acestei intrări »
Alin Cristea
(articol apărut în numărul 2 – septembrie 2007)
“Gândirea pozitivă este o atitudine mentală cu ajutorul căreia reuşeşti să depăşeşti obstacolele şi să îţi îndeplineşti visele. O gândire pozitivă anticipează fericirea, bucuria, sănătatea şi rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune.”
Totuşi, Bruce Willis, ajuns la 53 de ani, a declarat că vârsta îşi spune cuvântul şi că nu mai poate face cascadoriile pe care odată le făcea fără probleme.
Iată o primă condiţionare – vârsta – care subminează conceptul de gândire pozitivă definit în felul de mai sus, în termeni triumfalişti, definiţie des întâlnită în cărţi pentru marele public sau pe Internet. Dar sunt şi alte condiţionări caracteristice vieţii, care nu permit gândirii pozitive să anticipeze “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune”; decât dacă definim în alţi termeni ceea ce înseamnă “rezultate satisfăcătoare pentru fiecare situaţie şi acţiune” sau chiar însuşi conceptul de “gândire pozitivă”.
Un creştin îşi caută definiţiile în Biblie şi în perspectiva teologică dobândită într-un fel sau altul în viaţa de credinţă. În Biblie întâlnim oameni slabi prin care Dumnezeu se glorifică. Uneori sunt cuprinşi de depresie, alteori varianta lor de “gândire pozitivă” depăşeşte cu mult orice definiţie modernă. Citește restul acestei intrări »
Tinu Leontiuc (Timișoara)Nu există nici o scuză pentru a pune pasiunea înaintea altor lucruri importante.
Au trecut mulţi ani de când am auzit mărturia unei tinere care tocmai şi-a predat viaţa Domnului Isus Cristos. În biserica în care se afla un grup destul de mare de tineri, mărturia ei a declanşat multe întrebări în mintea celor prezenţi. Erau alte vremuri, şi tinerii creştini erau mult mai dedicaţi programelor bisericii, dar, la fel ca astăzi, fiecare avea cel puţin o pasiune căreia îi era dedicat într-o măsură ce putea pune, uneori, în pericol viaţa şi dezvoltarea spirituală.
Tu decizi cât de departe mergi cu pasiunea ta.
Tânăra de care aminteam a mărturisit că are o mare pasiune: sportul. Sportul pe care ea îl practica era bine cotat la acea vreme în oraşul nostru. Canotajul a fost o provocare pentru această tânără. Era bine făcută (parcă special croită pentru a practica acest sport) şi nu i-a trebuit prea mult timp ca să se afirme. Au urmat concursurile şi selecţiile în echipe naţionale. Înainte i se întrezărea o carieră frumoasă, mai ales că practica acest sport din pasiune. Pasiunea te împinge înainte şi te determină să faci lucruri cu totul deosebite. John Maxwell, marele formator de conducători, spunea într-una din lecţiile sale despre conducere: „Pasiunea ne duce mai departe decât merg oamenii obişnuiţi. Ne duce dincolo de ceea ce spune raţiunea momentului. Ne duce mai departe decât putem vedea acum. Pasiunea ne ridică la un nivel mai înalt în viaţă şi ne determină să facem lucruri pe care, în mod normal, nu le-am face”. Atunci când sportul devine pasiune pot apărea performanţele, celebritatea şi tot ce ea oferă în lumea de astăzi. Citește restul acestei intrări »
Ticu Leontescu este originar din Dersca (Botoşani), ţinut care, aşa cum îndeobşte se cunoaşte, a dat mari valori culturii şi literaturii române.
După terminarea claselor secundare urmează “Liceul de Arte” din Botoşani, liceu pe care îl termină însă la Timişoara, unde este nevoit să se mute cu familia.
S-a predat Domnului încă de copil, experimentând naşterea din nou. Un an mai târziu mărturiseşte public acest lucru printr-un legământ în apa botezului. De atunci „drumul crucii“- vorba poetului – „era dulce şi uşor“, dar şi suferinţele au început să apară. Urmează o perioadă din viaţa lui în care, din motive de credinţă este şicanat la serviciu, pus să facă munci mult sub calificarea sa obţinută prin studii postliceale de specialitate.
În tot acest timp activează în Biserica Filadelfia din Timişoara, unde se simte în largul lui între studenţii creştini foarte activi în plan spiritual, chiar în acele vremuri de restrişte. În toamna anului 1990 se înscrie la Facultatea de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti, facultate pe care o absolvă după patru ani de studii. În prezent slujeşte ca păstor în câteva biserici mai mici din jurul Timişoarei.
Pasiunea pentru artă în general şi pentru poezie în particular se naşte timpuriu, primele “încercări poetice” datând încă din clasa a III-a, urmând ca dragostea pentru cuvânt să se aprindă tot mai mult în sufletul său în ultimele clase de liceu când citeşte foarte mult, iar sub îndrumarea atentă şi exigentă a profesoarei de literatură începe să compună versuri.
În anul 1983 îl cunoaşte pe Traian Dorz, poetul creştin, care prin exemplul personal de dăruire, pasiune şi sacrificiu în slujirea Mântuitorului, cât şi prin poezie şi cântare, exercită o binefăcătoare influenţă asupra sa.
Impresionat de dimensiunea personalităţii creatoare şi moral-duhovnicească a lui Traian Dorz, încurajat de “maestrul” care îi citeşte versurile şi-l sfătuieşte să persevereze în “arta cuvântului”, Ticu Leontescu se socoteşte unul dintre oamenii binecuvântaţi de Dumnezeu, care a avut harul să stea în preajma unuia dintre marii bărbaţi ai credinţei neamului românesc.
Este pasionat de poezie, lectură, arhitectură şi tot ceea ce stă în spatele cuvântului “artă”. Îi plac călătoriile şi obiectivele cultural-istorice, iar sportul doar ca formă de relaxare.
De unde această pasiune pentru poezie?
Articol de George Pordea
După căsătorie, care trebuie să fie relația cu părinții noștri?
Orice cuplu înţelept doreşte să dezvolte o relaţie personală cu membrii familiilor lor. Cred că este important ca soţul să dezvolte o relaţie personală cu socrul său încercând să descopere care sunt interesele acestuia şi chiar să fie gata să înveţe cum ar putea lua parte la ele. Cred că soţia ar trebui să dezvolte o relaţie cu soacra ei, chiar dacă s-au făcut multe glume pe seama soacrelor, unele chiar ilustrând adevărul.
Pentru ca această relaţie cu părinţii celor doi să fie una sănătoasă, trebuie mai întâi ca soţul să poarte de grijă soţiei lui. Socrii soţului nu doresc să ştie cât de mult se roagă ginerele lor sau cât de mult citeşte din Biblie, ci doresc să vadă că fiica lor are tot ce îi trebuie şi nu duce lipsă de pâinea cea de toate zilele. Când soţul are grijă de soţia lui este tandru, iar socrii lui vor observa gesturile sale şi elva câştiga aprecierea lor. De cealaltă parte, soţia trebuie să înveţe să aibă grijă de casă şi să gătească bine. Soacra soţiei poate fi un aliat sau un duşman în funcţie de felul în care soţia îşi îndeplineşte responsabilităţile faţă de soţul ei. Mama soţului a gătit pentru el, i-a spălat, i-a călcat şi în mintea ei nu există nimeni care să o poată întrece în a purta de grijă băiatului ei. Totuşi, ea va greşi implicându-se în casa tinerilor căsătoriţi. Citește restul acestei intrări »
„Nu cred că Dumnezeu a făcut lumea aceasta ca să o umple cu profesionişti.”
S-a născut la 27 aprilie 1958 în localitatea Comăneşti, judeţul Bacău. A urmat clasa primară în Mediaş, apoi la nouă ani se mută la Braşov şi după o perindare prin mai multe şcoli braşovene termină cele douăsprezece clase la Liceul de informatică.
Facultatea TCM i-a plăcut mult, unde excelează în rezultate. Deşi se caracterizează ca un tip retras, este politicos şi atent în relaţi, chiar îi place să se numească „un băiat serios”.
Practică atletismul şi chiar ia lecţii de muzică clasică. Joacă tenis de masă şi este pasionat de rebus şi jocuri de inteligenţă, pasiuni ce-l însoţesc până astăzi.
În 1991 a urmat o specializare OSIM devenind consilier în propietate industrială, iar mai târziu expert în propietate intelectuală.
Din 2002 predă la două universităţi de prestigiu din Braşov.
Se roagă la ingeraşi de la patru ani, iar în liceu a înţeles să se roage la Cineva mai mare.
Mai târziu în facultate vede că Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere şi de valoare.
Trei ani după 1997 Îl caută pe Cel care avea să-i schimbe viaţa, prin mai multe biserici.
A găsit pacea în Biserica Baptistă Speranţa unde a dobândit cunoştinţe temeinice în studiul Bibliei. Nu se consideră baptist, ci creştin.
1. Ce stă în spatele realizărilor dumneavoastră?
R. Dacă stau şi privesc în urmă, parcă nu îmi vine să cred că sunt aici. Am căutat să fiu cât mai bun, în tot ce făceam. Cred că am citit mai mult decât unii, dar mai puţin decât alţii. Dumneavoastră numiţi astea realizări, dar, pentru unii ele nici nu există, sau nu au nici o importanţă. Dar, mai cred că mi-am dat silinţa să înţeleg valoarea cuvântului. Mi-e teamă, uneori, să nu fi picat, chiar eu, în capcana cuvântului. Cred că am şi muncit ceva… Citește restul acestei intrări »
Tradițiile sunt cărări bătute în timp de generații întregi. Unele dintre ele precum potecile de munte se pierd în ceața misticismului, iar altele au devenit tot mai late, precum autostrăzile s-au internaționalizat.
Revista Impuls vă propune un nou subiect: Tradiții și obiceiuri la creștini.
Tradiții și obiceiuri la creștini
Interviu cu Valentin Ștef
Obiceiul de a sta în banca mea
de Ioana Gavril
Amintiri despre trecut
de Marius Chiciudean
„În ce privește tradițiile și obiceiurile, cred că echilibrul poate fi găsit…”
de George Pordea
„10. Copiii sunt…
9. Finanțele familei sunt…
8. Toți membrii familiei au…”
… De obicei, creștin
de Dani Surducan (Austria)
Tradiții, vicii
de Desculț
Tradiții… chiar mă întrebam: În ziua de azi ce mai reprezintă?”
Anul Nou x 4
de Paul Oprea
Românii, sărbătorile și religia…
de Liviu Preda
„Românii sunt deștepți la toate! Oricare ar fi subiectul sau domaniul, indiferent dacă suntem… ”
Stăpân sau Slujitor?
de Laki
„Pe tine obiceiurile te slujesc sau te stăpânesc?”
Linia Vieții
de Ruben Bucoiu
Pentru a intra în posesia unui abonament citiţi secțiunea Abonamente.
Majoritatea dicţionarelor prezintă astrologia ca fiind ştiinţa ce se ocupă de studierea influenţelor astrelor asupra vieţii omeneşti şi asupra destinului universului. Şi totuşi… Astrologia – adevăr sau minciună?
Revista Impuls vă propune un nou subiect: „Semnele cerului“
Astrologia – adevăr sau minciună? – interviu cu Claudiu Preda
Lecția de astrologie – Articol de Liviu Mihăileanu
Cosmologia biblică – Articol de Daniel Brânzei
Cum să-ți lauzi soția – Articol de George Pordea
„Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decît mărgăritarele. “ Proverbe 31.10
Sărbărtoarea Purim – Articol de Paul Oprea
Semnele cerului – Articol de Bogdan Marian
Un bărbat – Articol de Camelia Luncan
Trăind desupra norilor – traducere după Cindy Schaap
(articol tradus cu permisiune din Christian Womanbood 2006)
Horo(r)scopul – Articol de Ionatan Piroșca
Claudiu Adrian Preda s-a născut pe 5 decembrie 1975 într-o familie de creștini baptiști. Școala generala și liceul le-a absolvit în Brașov.
În 1998 absolvă Seminarul Biblic Baptist Speranța (Studii Biblice și Teologice)
În 1999 absolvă (Studii Pastorale) tot in cadrul Seminarului Baptist Speranța.
În 2000 devine masterând în Statele Unite ale Americii la Universitatea Louisiana Baptist, profil “Studii Biblice și Teologice”
În 2006 absolvă la aceeași Universitate (LBU) Doctoratul în Psihologie si Consiliere Biblica.
În 2004 se căsătorește cu Monica, iar șn prezent ambii slujesc în Biserica Baptista Speranța.
Domnul a pus pe inima lui “Seminarul” si “Ucenicia”acestea fiind lucrarile în care s-a implicat.
- Aproape oricine ştie astăzi să răspundă la întrebarea: ce este astrologia? Majoritatea dicţionarelor prezintă astrologia ca fiind ştiinţa ce se ocupă de studierea influenţelor astrelor asupra vieţii omeneşti şi asupra destinului universului. Şi totuşi… Astrologia – adevăr sau minciună?
Adevăr? Nu. Minciună? Da. Astrologia a reprezentat o sursă de decepţie, deziluzie şi chiar amărăciune pentru creştini de-a lungul secolelor. Deşi mai bine de 4000 de ani astrologia era cunoscută, apreciată şi ridicată la rang de ştiinţă, astăzi este catalogată de oamenii de ştiinţă, doar ca o PSEUDO-ştiinţă (cu accent grav pe pseudo=fals, înşelător, neadevărat, ocult). Totuşi, asemeni alchimiei, care a dus mai târziu la apariţia chimiei, astrologia este considerată de mulţi ca fiind scânteia ce a aprins „focul” astronomiei, ştiinţa care studiază legile ce guvernează cosmosul. Prea mulţi oameni din zilele noastre, şi chiar mulţi creştini aleg să cocheteze cu diferite forme ale astrologiei. De la „banalul” horoscop la tarot, cititul în palmă şi până la practici oculte mult mai avansate.
Problema o reprezintă faptul că cei mai mulţi nu realizează pericolul căruia se expun. Astfel astrologia va sta la baza spiritualităţii lor devenind calea prin care vor căuta adevărul şi modalitatea de a-L înţelege pe Dumnezeu.
Conform Bibliei, Astrologia este o urâciune, idolatrie, înşelăciune; într-un cuvânt, PĂCAT. Citește restul acestei intrări »
Revista Impuls 
Comentarii