Divergențele vin… ce faci? (partea a II a)

de George Pordea

(articol apărut în numărul 4 – noiembrie 2007)

Toate drumurile duc la… împăcare

O relație mai presus de argumente

Căsătoria este o oglindă.  Partenerul tău reflectă prin reacţiile lui slăbiciunile sau tăriile tale.  Cu alte cuvinte,  putem spune că slăbiciunile partenerului tău îţi dau oportunitatea de a demonstra tăriile tale sau de a explora slăbiciunile tale.  Bine ar fi să nu fugim când suntem confruntati de această oportunitate, ci mai degrabă să punem umărul pentru a transforma slăbiciunea noastră în tărie de caracter ca să fim puternici unul pentru celălalt.  Fiecare relaţie mai are încă domenii de îmbunătăţit. De aceea, daţi-mi voie să continui prin a vă da câteva gânduri pentru rezolvarea neînţelegerilor care pot apărea între soţ şi soţie.

1.  Redirecţionează mânia asupra unui domeniu nesemnificativ

Acest concept este mai delicat, dar poate ajuta un cuplu extraordinar de mult.  De exemplu, soţia se supară sau chiar este nervoasă de felul în  care a fost tratat copilul ei la şcoală sau chiar soţul ei la locul de muncă.  Deseori, fără a se gândi, ea îşi aruncă mânia sau frustrarea asupra soţului.  Poate soţul nu şi-a îndeplinit responsabilităţile în casă şi soţia sare cu gura asupra soţului deoarece nu mai poate ţine mânia în ea.  Bine ar fi ca aceasta mânie să fie redirecţionată spre o persoană sau un lucru nesemnificativ.

            Pentru a redirecţiona mânia este nevoie de multă înţelepciune şi fineţe, însă nici un cuplu nu ar trebui să dea voie mâniei să se interpună între ei, ci mai bine să îşi verse mânia pe o a treia persoană care nu e prezentă fizic. 

            Multe din frustrările noastre se nasc în situaţii pe care nu le putem schimba şi nu le putem repara.  Poate ceva nu e cum trebuie în casă şi soţia imediat dă vina pe soţ chiar dacă acesta nu are abilitatea de a repara acel lucru.  Cred că frustrarea soţiei ar fi dezamorsată dacă soţul ar spune cu înţelepciune astfel: “Îţi dau dreptate, şi eu văd că acel lucru nu e cum trebuie.  Îmi vine să-l fugăresc pe meşterul care a făcut o astfel de lucrare şi să-l amendez, să-l pun să îmi plătească despăgubiri.”  E mult mai bine pentru un cuplu să se mânie pe meşter decât să se mânie unul pe altul.  Când o soţie vede ca şi soţul ei e tot atât de frustrat cu acea problemă ca şi ea, o ajută să nu se simtă singură în întristarea ei.  Deseori oamenii iau afirmaţiile generale ca un atac direct la persoana lor când de fapt acestea sunt doar frustrări exprimate mai puţin înţelept.

            Dacă soţul ajunge acasă frustrat de problemele de la servici, s-ar putea să se lege de mâncarea gătită de soţie.  Însă soţia înţeleptă va citi printre rânduri şi îşi va da seama că frustrarea nu are de a face cu mâncarea gătită de ea ci că există o problemă în spatele frustrării exprimate.  Ea ar putea spune: “Să ştii că nici mie nu îmi place puiul ăsta.  Cred că n-o să mai cumpăr pui de la magazinul ăsta ci mai bine încerc puiul de la altă firmă.”  În felul acesta soţul îşi dă seama că soţia a intrat în frustrarea lui şi încearcă să îi stingă mânia şi adevărata problemă va ieşi la suprafaţă.  Problema nu e cu puiul, ci problema e cu serviciul soţului.  Astfel soţia poate fi o prietenă pentru soţul ei şi chiar un consilier de nădejde.

            Această arta cere rafinament şi înţelepciune, iar tu ca partener va trebui să te uiţi dincolo de cuvintele rostite la mânie pentru a descoperi acea persoană care în inimă te iubeşte, te respectă, şi are deosebită încredere în abilităţile tale.

2. Persoana înţeleaptă îi va permite partenerului de viaţă să reacţioneze

Când partenerul a reacţionat întreabă-te:  “Ce mă supără, problema în sine sau reacţia faţă de acea problemă?”  Dacă o persoana ar putea să despartă cuvintele rostite de problema adevărată, problema s-ar rezolva mult mai repede.  E interesant cum un consilier poate vedea imediat problema acelui cuplu şi rezolvarea problemei.  De ce?  Pentru că el desparte reacţia şi cuvintele rostite la mânie de miezul problemei.  Dacă şi soţii ar face la fel, nu ar mai avea nevoie de intermediari în rezolvarea adevăratei lor probleme.

3.  O soţie înţeleaptă îşi va da seama că bărbatul doreşte să rezolve problema

De obicei soţia doreşte ca soţul ei să simtă la fel cum simte ea.  Soţul însă, imediat când apare problema vrea să o rezolve.  Totuşi, înainte de a rezolva problema soţia doreşte ca şi soţul ei să simtă ce simte ea.  Soţia are nevoie de un partener care să aibă aceleaşi emoţii, aceleaşi sentimente ca şi ea; soţul însă doreşte să elimine conflictul.

E atât de important pentru un soţ să înveţe să permită soţiei sale să spună tot ce are pe inimă. După ce şi-a exprimat simţirile, soţul nu ar trebui să spună:  “E o nimica toată.  Se rezolvă.”  El ar trebui să se uite în ochii ei cu atenţie, să simtă durerea ei, şi să fie de acord cu ea.  Apoi să îi ia mâna, şi să îi ceară să-i spună şi mai mult din ceea ce simte şi gândeşte.  Când a terminat de spus tot ce are pe inimă, soţul trebuie să spună:  “Mă bucur că ai împărtăşit cu mine ceea ce simţi.  Ştii, în timp ce vorbeai mi-a venit o idee genială care poate rezolva aceasta problemă.  Dă-mi voie să îţi spun ce cred că ar trebui să facem.”  Soţul înţelept va împărtăşi ceea ce gândeşte înainte de a se apuca să rezolve acea problemă.  Soţia are nevoie de un partener care să dorească să o asculte, să îi vadă inima şi să simtă la fel ca şi ea; însă soţul are nevoie de un partener care să rezolve problemele.

4. Să nu crezi niciun cuvânt spus la nervi

Poate soţia face o afirmaţie care sună cam aşa: “Întotdeauna eşti un papă-lapte;”  sau “tu niciodată nu îmi spui că mă iubeşti;” sau “nu faci nici o treabă în casa asta;” sau “întotdeauna îmi stai în cale.”  Cred că fiecare cuplu ar trebui să decidă să nu folosească cuvintele “întotdeauna” şi “niciodată.”  Când soţul aude afirmaţii ca şi cele de mai sus, va demara represaliile: “niciodată nu îmi vorbeşti frumos;”  sau “întotdeauna te comporţi ca maică-ta.”

Partenerul înţelept va înţelege că un cuvânt spus la nervi nu reflectă întotdeauna realitatea.  Vehemenţa este de obicei glasul nesiguranţei care încearcă să se impună.  Cuvintele dure, spuse în mânie, sunt folosite de persoana speriată care încearcă să câştige atenţia celuilalt.  Aceste cuvinte se nasc din situaţiile în care o persoană se simte tratată în mod greşit. Cuvintele dure pun însă paie pe foc.  În loc să se arunce o găleata de apă pe acel foc, se aruncă o găleată de benzină.  Dă-mi voie să te întreb, când ai de a face cu oameni pe care pretinzi că îi iubeşti, eşti o găleată de apa aruncată pe focul mâniei lor sau o găleată de benzină?  Oare eşti un pompier sau un incendiator?

5. Principii de neabătut pentru o viaţă de cuplu

Decideţi nişte absoluţi după care să vă ghidaţi viaţa. De exemplu, în casa noastră nici nu se pomeneşte de divorţ.  Nici măcar în glumă.  Cred din toată inima mea că oricât de nervos ai fi nu ar trebui să foloseşti cuvântul ‘divorţ’.  Folosind acest cuvânt poţi declanşa un gând în mintea ta sau în mintea partenerului tău care să duca la divorţ.

Un alt absolut pe care ar trebui să îl iei în considerare este să nu introduci într-o ceartă viaţa intimă din relaţia maritală. Facând această greşeală vei crea o rană atât de adâncă şi atât de dureroasă încât rezultatul normal va fi amărăciunea şi acea căsnicie va fi afectată mult mai tare.  Actul dragostei fizice este sacru: “Cãsãtoria sã fie ţinutã în toatã cinstea, şi patul sã fie nespurcat (Evrei 13.4).”

Alţi absoluţi pe care ar trebui să îi aibă un cuplu sunt:  Nu critica familia partenerului de viaţă.  Nu vă certaţi în faţa copiilor.  Nu lăsaţi soarele să apună peste mânia voastră, şi multe altele.

6. Savuraţi împăcarea voastră

Cel mai minunat lucru în privinţa divergenţelor şi a certurilor unui cuplu este împăcarea.  Dacă în cearta celor doi nu s-a adus vorba despre relaţia lor intimă, în împăcare cei doi vor alerga la aceasta parte a relaţiei lor şi vor întări căsnicia lor după ce a fost rănită prin cuvinte dure şi necugetate.  Cuplul căsătorit ar trebui să se bucure în împăcare pentru că în împăcare ei se dăruiesc unul altuia.  Tărâmul de luptă întotdeauna ar trebui să fie în afara dormitorului lor, în afara vieţii lor intime.

7. Fiecare cuplu trebuie să nu uite că s-au căsătorit pentru o viaţă întreagă

O ceartă “adevarată” a unui cuplu poate dura o săptămâna sau chiar o lună.  De obicei ea durează câteva zile sau câteva ore.  Oare poţi compara acele câteva ore de ceartă cu 50, 60 de ani de căsnicie?  Când ne-am căsătorit nu ne-am luat unul pe altul pentru câteva ore ci pentru o viaţă întreagă, aşa că trebuie să avem răbdare unul cu altul.  Nici o criză temporară nu ar trebuie să distrugă permanența căsniciei.

Când două persoane se află într-o coliziune şi ambele sunt accidentate, ele trec printr-o perioadă de tratament, o perioadă de recuperare care poate fi extrem de dureroasă, însă după ce o depăşesc îşi pot trăi restul vieţii în sănătate.  În acelaşi fel o căsnicie poate fi implicată într-o coliziune verbală, însă poate supravieţui perioadei de recuperare.  Sunt sigur că următorii ani de căsnicie pot fi sănătoşi şi fericiţi.

Tot ce doresc pentru căsniciile noastre este fericire şi împlinire.  Doresc ca fiecare cuplu să îşi zidească relaţia de căsătorie – nu să o dărâme.  Doresc ca fiecare cuplu să poată transmite copiilor lor valoarea inestimabilă a căsniciei.  Doresc ca toţi copiii noştri să poată spune:  “Îmi doresc o căsnicie ca a părinţilor mei.”  Haideţi să facem din acest ţel o realitate.

Publicitate