Studiul sărbătorilor evreieşti ne aduce la un punct de referinţă din calendarul Poporului Ales. Avem înainte sărbătoarea Anului Nou, cunoscut astăzi ca Roş Haşana sau Sărbătoarea Trâmbiţelor. Aniversat în prima zi a lunii Tişri, a şaptea, anul nou evreiesc este evenimentul în baza căruia se calculează desfăşurarea anilor, Anul Sabatic şi Anul de Veselie, şi îşi are originea chiar în porunca lui Dumnezeu Însuşi: Levitic 23.23-25.

Numele de “Sărbătoare a Trâmbiţelor” i-a fost atribuit datorită poruncii specifice a lui Dumnezeu de a „vesti” această zi cu sunet de trâmbiţă, obicei respectat chiar şi în perioada modernă în comunităţile evreieşti din întreaga lume. De fapt, trâmbiţele folosite, numite Shofar, sunt confecţionate din coarne de berbecişi redau un sunet specific pentru această sărbătoare.

În tradiţia evreiască, această zi, Roş Haşana, este o zi de cercetare şi de pocăinţă şi chiar o zi a judecăţii, devenind o aniversare a creaţiei lumii, despre care evreii cred că a început cu cinci zile înainte.

Alături de elementele de bază ale unei sărbători de Sabat – în care este interzisă munca, poporul era chemat la o adunare sfântă, în care se aduceau jertfe speciale înaintea Domnului. Astăzi însă, datorită faptului că majoritatea evreilor sunt răspândiţi prin lume şi ritualul jertfelor nu mai este practicat, sărbătoarea este comemorată în comunităţi evreieşti locale prin mai multe obiceiuri.

Potrivit tradiţiilor, în luna Elul, luna precedentă, cei din Poporul Ales trebuie să se cerceteze şi să se pocăiască, acest proces atingând apogeul în cele zece zile Yamim Noraim, zile de pocăinţă, care încep cu Roş Haşana, şi se încheie cu Yom Kippur. Trâmbiţele Shofar sunt folosite în fiecare dimineaţă a acestei luni Elul, pentru a trezi poporul din amorţeala spirituală, şi pentru a-i aminti de Judecata care se apropie.

În ziua Anului Nou sunt ascultate cu atenţie cele patru tipuri de sunete ale trâmbiţelor. Unul este Tekiah (un sunet lung), Shevarim (trei sunete întrerupte), Teruah (multe sunete scurte) şi Tekiah Gedolah (un sunet foarte lung).

Masa festivă pentru această sărbătoare include mere şi miere care să îndulcească noul an, elemente din capul unui animal care simbolizează începutul anului, şi o pâine rotundă care simbolizează circularitatea timpului.

Pentru credincioşii nou-testamentari, Sărbătoarea Trâmbiţelor este o referinţă la ziua în care „trâmbiţa va suna” ca să anunţe începutul eternităţii alături de Dumnezeu (1 Cor. 15.52), dar aminteşte şi de cei şapte îngeri, cu cele şapte trâmbiţe, care vor aduce urgii nemaivăzute pe întregul pământ (Apoc. 8).

Paul Oprea

Anunțuri