Planurile noastre în Planul Său

Un om organizat, un om înţelept îşi va face planuri

Ne-am oprit de nenumărate ori în viaţă asupra unor „nepotriviri”, aşa cum ne apăreau ele sub lupa propriei putinţe de analiză. Ne sunt familiare exemplele:

– părinţii au vrut să-l facă medic, dar el a ales teologia;

– a plecat în Austria, dar s-a întors pentru că nu s-a putut adapta;

– a început facultatea, dar n-a terminat-o;

– a reuşit pe primul loc din pur noroc, dar au fost alţii mai buni ca el;

– a pornit spre casă, dar a avut accident pe drum şi n-a mai ajuns;

– şi-au dorit băieţel, dar au avut o fetiţă care n-a trăit decât 6 zile;

– am sperat să lucrez cu profesorul X, dar un cancer l-a secerat în câteva luni…

Şi aşa mai departe…

Şi aşa mai departe…

Putem sfredeli cu mintea noastră până dincolo suprafaţa datelor existenţei şi putem face anumite raţionamente – mai mult sau mai puţin adânci, mai mult sau mai puţin exacte. Ne gândim că lucrurile nu ies cum au fost planificate, că sunt răsturnări de situaţii pe care nu le puteam lua în calcul. O parte concretă a datelor existenţei ne este accesibilă, ba chiar şi o măsură din ceea ce nu poate fi pătruns „cu ochiul liber”… Chiar şi o măsură din ceea ce este abstract…

Am privit recent imagini cu un făt în spaţiul intrauterin. O fiinţă pe care nu o poţi vedea cu ochiul liber se ţese acolo „în chip tainic”, conform expresiei psalmistului. Şi m-am gândit că faptul că omul poate vedea până dincolo de suprafaţa lucrurilor, până în pântecele femeii care poartă copilul, nu anulează cu nimic valoarea afirmaţiei scripturale: ţeserea în chip tainic a făpturii. Oricât de explicită ar fi în limbajul ştiinţific creşterea fătului, explicaţia nu anulează cu nimic sau nu micşorează valoarea de miracol divin a ţeserii organelor în miniatură a unui trup care îşi va continua apoi dezvoltarea până la ieşirea sa din pântecele care-l poartă.

Putem pătrunde cu mintea până departe, putem scruta viitorul cu planurile pe care ni le întocmim, există o dimensiune concretă şi una abstractă a tuturor lucrurilor pe care le avem în vedere. „Nepotrivirile” pe care le-am enumerat mai sus, acţiuni concrete începute, dar nefinalizate din motive diverse, ne fac să medităm la un alt adevăr găsit pe paginile Scripturii:

„Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Is. 55.9).

Felul în care abordăm noi evenimentele vieţii, încercând să le cuprindem în corsetul gândirii noastre limitate nu rimează cu felul în care Dumnezeu are în vedere lucrurile pentru noi. El are perspectiva Celui ce priveşte de deasupra unui zgârie-nori, dar noi, perspectiva celui ce vede până la capătul blocului.

Un proverb chinezesc spune: „Dacă faci planuri pentru un an, seamănă grâu. Dacă faci planuri pentru un deceniu, plantează pomi. Dacă faci planuri pentru o viaţă, învaţă-i şi educă-i pe oameni!”

În contrapunct, proverbul scriptural: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Prov. 19.21).

Ce-am înţeles pornind de la aceste două premise? Chiar dacă e la nivel de supoziţie, respectiv: omul plantează pomul, dar nu ştie dacă îl va vedea înălţat cu crengile foşnind în bătaia vântului, nici dacă va gusta din rodul lui, un om organizat îşi face planuri.

Aceasta este datoria lui. Nu i se poate imputa faptul că nu poate prevedea bruscările care intervin uneori pe traseu, independent de eforturile sale. Limitarea temporală nu e problema sa. El doar trebuie să urmărească o ţintă, iar ceea ce se duce la bun sfârşit, dacă se lasă în mâna lui Dumnezeu, este ceea ce El are în vedere, pentru că: „hotărârea Domnului, aceea se împlineşte”. Nepotrivirile pe care le sesizăm cu privire la ceea ce ne planificăm şi ceea ce rezultă sunt de natură să ne îndrepte atenţia către ceea ce va scăpa mereu gândurilor omului întru împlinirea gândurilor Domnului.

Nenumărate vorbe de duh s-au ţesut în jurul acestui cuvânt, care îşi are gradele sale de concreteţe şi de abstractizare: plan.

La modul concret, poţi lua în mână o bucată de hârtie pe care se regăseşte planul unei case, migălos întocmit de un arhitect. Poţi participa la întrunirea angajaţilor unei întreprinderi şi ai ocazia să afli planul de desfăşurare a activităţilor respectivului colectiv de muncă. Asculţi discursurile politicienilor şi afli concret ce planuri au făurit pentru perioada următoare cât va ţine mandatul lor. Vizitezi o fermă şi eşti informat de proprietar de cifrele pe care le are în plan pentru desfăşurarea optimă a activităţii şi pentru sporirea veniturilor fermei sale. În orice domeniu de activitate al omului te-ai uita cu atenţie, planul, planificarea, calculele, procentele, riscurile, toate acestea au devenit limbaj comun.

Însă există şi gradul de abstractizare a planurilor. O schiţă a clădirii, chiar dacă îşi are concreteţea ei: foaia de hârtie pe care există un desen este doar reprezentarea abstractă a clădirii care e deja construită sau urmează să se construiască. În plus, ceea ce se vede pe hârtie este doar o pre-formă a obiectului din realitate. Dacă încă nu există clădirea, putem vorbi despre starea ei „potenţială”, nu despre existenţa ei actuală. Tot aşa, planurile întocmite pentru o activitate industrială, agricolă, economică etc. – aici în variaţie liberă cu planificarea – sunt tot într-o stare de potenţialitate înainte de a fi realizate. Adică sunt nişte abstractizări. În momentul în care se analizează realizarea unor planuri, deci când vorbim despre planuri la timpul trecut, gradul de concreteţe este mult mai ridicat, însă nu lipseşte nici cel de abstractizare. Mereu rămân pe hârtie cifre, desene, linii, etape etc.

Revenind acum la proverbele citate mai sus, un om organizat şi înţelept îşi va face planuri. Dacă recitim proverbul chinezesc, vedem că în fixarea planurilor omul înţelept ţine cont de un interval temporal potenţial: un an, zece ani, o viaţă. Ilustraţiile, la modul concret sunt: grâul, pomul, educaţia. Aceasta din urmă, la rândul ei, va spori câştigul, beneficiile, dacă ar fi să recurgem la un limbaj economic. Planurile sunt utile, planurile bine concepute sunt un câştig.

Însă ele îşi au gradul lor de abstractizare. Ele îşi au rezerva de elemente surpriză. Realizarea lor poate fi curmată definitiv printr-o bruscare existenţială, printr-o catastrofă care putea fi luată în calcul. Şi astfel ajungem la proverbul scriptural.

„Omul îşi face planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte”.

Este un enunţ general valabil, aproape sentenţial – ca o sentinţă. De altă parte, este o dovadă de înţelepciune aceea că fiinţa umană nu rămâne o jucărie în mâna hazardului, că nu se lasă purtată de capriciile întâmplării, ci îşi făureşte planuri. Există multe trimiteri scripturale la planurile pe care omul le întocmeşte. Concret, omul întocmeşte planuri bune şi planuri rele. Pentru cei preaiubiţi, Dumnezeu alege să zădărnicească, nu de puţine ori, planurile celor răi. Tot aşa, există planuri care sunt deşarte. Aspectele de concreteţe şi abstractizare ale planurilor se pot evidenţia în termenii de mai sus. Însă ceea ce punctează acest proverb, ceea ce lasă în final drept învăţătură, sentinţa definitivă şi irevocabilă – dacă apelăm la un limbaj juridic – este că ceea ce se împlineşte în ultimă instanţă este hotărârea lui Dumnezeu. Nu planul omului.

Gândurile lui Dumnezeu sunt, pentru noi, de nepătruns. Însă planurile lui Dumnezeu şi cele ale omului nu trebuie să se excludă reciproc. Datoria noastră este să ne facem planuri şi să căutăm să le ducem la îndeplinire. Când planurile omului se află în hotărârea Domnului, ele se îndeplinesc şi lucrează spre binele celor ce-L iubesc şi spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său…

Chiar dacă pătrundem datele existenţei până dincolo de suprafaţa lucrurilor, chiar dacă putem pricepe şi o măsură din ceea ce este abstract, chiar dacă ne facem planuri bune şi depunem eforturi spre împlinirea dorită, singura linişte pe care o putem avea este că hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. Iar „nepotrivirile” pe care mintea noastră nu le poate pătrunde trebuie să le lăsăm în grija Lui!

articol de Rodica Bogdan

Publicitate