Nu de câte ori ai minţit trebuie să fii întrebat.

Avem senzaţia că de numărul minciunilor depinde autenticitatea sau duplicitatea noastră.

De câte ori trebuie să minţi ca să fii etichetat mincinos? E suficient o singură dată.

Consideri util să minţi, uneori? Nu suntem destul de sinceri ca să admitem lucrul acesta.

Haidem să încercăm să reformulăm întrebarea, ca să ne fie mai uşor.

Îţi place să minţi? Iată o întrebare mai importantă.

Te face să gemi minciuna care ţi-a alunecat de pe buze? Înseamnă că eşti pe drumul cel bun. Trăieşti duelul dintre nou şi vechi, dintre dumnezeiesc şi pământesc. Dacă te frige minciuna care ţi-a scăpat, durerea şi ruşinea te vor face să tânjeşti după adevăr. Cu toate acestea, vinovăţia nu te va ajuta să scapi de minciună. Este doar un cerc vicios. Undeva conştiinţa sucombă şi revii cu consecvenţă la acelaşi mijloc de scăpare. În final, nici nu vei mai tresări când vei spune o minciună.

Trebuie să traversăm întreg universul şi să ajungem la polul opus minciunii, la adevăr, ca să descoperim adevărul despre minciună.

Pentru că doar Adevărul te face liber, nu vinovăţia, oricât de justificată ar fi ea.

Doar Adevărul te face să iubeşti adevărul şi să vezi inutilitatea şi grotescul minciunii.

Doar Adevărul îţi poate descrie, analiza cele mai profunde sentimente şi gânduri. Nu poţi fi onest, fără ca Adevărul să te fi acordat la valorile şi normele Cerului.

Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!. spunea David (Psalmi 51:6 ) . El a înţeles, după episodul cu Bat-Şeba, că nu de câte ori a minţit este important. A fost suficient o singură dată. Lecţia importantă pe care a înţeles-o este că Dumnezeu nu o să-şi coboare standardele de dragul nimănui, nici chiar de dragul lui şi că are nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu, de ajutorul Lui pentru a-i îndeplini standardele. Adevărul trebuie să fie în interior, „ochii lumii” sunt fără valoare pentru El.

Să fii coerent în interior cu ceea ce afirmi că eşti în exterior. Aceasta este promisiunea creştinismului. Înţelepciunea lui Dumnezeu care pătrunde în interiorul meu este soluţia. Nimic mai simplu, nimic mai ingenios. Motivaţia bazată pe vinovăţie nu face decât să sublinieze diferenţa dintre ce ar trebui să fim şi ceea ce nu reuşim să fim. Cea bazată pe „ochii lumii”, pe ce vor crede alţii despre mine dacă mint, este mult prea şubredă, e doar o mască. Adevărul trebuie să străpungă dincolo de ceea ce ochii pot măsura.

Interior renovat de adevărul lui Dumnezeu. „Înnoit zilnic prin Cuvântul Său” este secretul creştinismului. Altfel, fără Cristos, n-ar avea nici un rost să pomenim de adevăr.