Această „nebunie voluntară”, împlinit într-o lume nebună, nebună ar putea deveni o imagine contrariată pentru omul zilelor noastre. Pentru că, a asocia împlinirea, cu lumea în care trăim, ar însemna să cutezăm a vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi preceptele care ne călăuzesc pe noi, creştinii.

Pentru că, doar în Dumnezeu şi în Biblie găsim acele tezaure de miracole şi dicţionare ale iubirii, care ne-ar putea face desăvârşiţi, împliniţi, realizaţi, chiar într-o lume dominată de un fariseism pseudo-moral.

Şi nu vorbim despre acele raţionamente ale acelora care se cred împliniţi prin măsura banilor lor, prin profesiile lor care le pot aduce satisfacţii, prin copii lor, ci despre cei care afirmă şi cred: „Căci pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câştig” (Filip. 1.21).

Împlinirea, capabilă să întrupeze năluciri materiale, ce nu au nimic în comun cu creştinismul, nu apare într-o atât de covârşitoare măreţie, ca în universul creat prin Jertfa de la cruce a Mântuitorului nostru, un univers guvernat de Iubire.

Căci astfel din întunericul, ce guvernează şi acum omenirea, s-au născut prin Jertfa de la cruce, prin Învierea covârşitoare, Iubirea…Sacrificiul de sine…Altruismul…Dăruirea…Împlinirea…

Căci, a fi împlinit porneşte din interior, aşa cum frescele lui Federico Zuccani par a se apropia – sau a se depărta – de cel ce înaintează privindu-le. Dacă eşti împăcat cu Hristos, eşti împlinit, cu convingerea că tot ceea ce ţi se întâmplă, nu poate fi mai mult, sau mai greu decât poţi suporta. Că Tata va avea grija de tine, de familia ta, de banii tăi, de cariera ta, de locul tău de muncă, îţi va da înţelepciunea, de a gestiona bine ce ai şi a te mulţumi pe tine şi pe cei din jur, cu ceea ce ai.

Cuvântul împlinire capătă o funcţie deformată, dacă nu încercăm noi relaţii între Cuvânt, noi şi Dumnezeu . „A iubi un cuvânt”, scrie Bacon, „înseamnă a iubi o imagine”, iar pentru noi, cuvântul, e Cartea Sfântă, iar imaginea e Sfânta Treime: Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Parafrazându-l pe Bacon „a dori împlinirea, înseamnă a iubi pe Dumnezeu”!

Conf.univ.dr. Claudia Pop