Religia evreilor – Sărbătorile

Hristos a înviat! Acum 2000 de ani! Ne amintim de acest lucru în fiecare an, cu ocazia Sărbătorii Paştelui. Pentru unii, Paştele şi Crăciunul sunt singurele momente de legătură cu Biserica în decursul unui an. Pentru alţii însă, Sărbătoarea Paştelor este doar o altă oportunitate de comemorare a Jertfei Mântuitoare şi a dragostei lui Dumnezeu.

De unde vine însă sărbătoarea şi cum a devenit ea atât de importantă pentru credincioşi? Cu siguranţă originea evreiască a acestei sărbători nu este o noutate pentru cititori. Paştele este una dintre cele mai importante sărbători din tradiţia iudaică încă din anul 1300 î.Cr., după legile stabilite de Dumnezeu în Exodul 13. Ea amintea de eliberarea copiilor lui Israel din robia Egipteană printr-o intervenţie miraculoasă a lui Dumnezeu în favoarea poporului evreu.

În cartea Exodul 7-12 apare descrierea detaliată a metodelor folosite de Dumnezeu pentru a-l constrânge pe Faraon să îi elibereze pe evrei, metode care au ca punct culminant prezenţa lui Dumnezeu Însuşi între egipteni pentru a lua viaţa tuturor întâilor născuţi dintre oameni şi animale. Porunca dată atunci poporului evreu a fost să jertfească un miel de un an, fără cusur, şi să ungă uşiorii şi tocul de sus al uşii cu sângele lui. Acesta era simbolul distinctiv al evreilor prezenţi între egipteni, simbol ce salva viaţa întâilor născuţi ai israeliţilor. Carnea mielului trebuia mâncată în acea noapte, cu azimi şi cu verdeţuri amare.

Sacrificarea Mielului şi mâncarea azimilor şi a verdeţurilor amare aveau să rămână elementele centrale din tradiţia acestei sărbători anuale pentru poporul Israel. Pentru pregătirea sărbătorii, evreii obişnuiesc să cureţe întreaga casă de toate produsele ce conţin drojdie. Toată mâncarea dospită din casă trebuie căutată şi vândută sau distrusă înainte de începerea sărbătorii. Aceasta aminteşte de graba în care Evreii au părăsit Egiptul, fără a avea timp să lase măcar aluatul să „crească”. Cu o zi înainte de Paşte este ţinut Postul Întâilor Născuţi. Toţi primii născuţi de parte bărbătească postesc în această zi pentru a celebra scăparea de urgia uciderii întâilor născuţi.

Perioada sărbătorii este de opt zile, cu două zile speciale de odihnă la început şi două la sfârşit. Apogeul sărbătorii de Paşte are loc în primele două seri, când familiile se reunesc pentru a oficia ritualurile cinei. Acestea au o ordine specifică, şi se oficiază cu tacâmuri păstrate special pentru masa pascală. În aceste seri se citeşte din Haggadah, o carte ce cuprinde, în paisprezece paşi, experienţa evreilor în Egipt, Exodul şi Revelaţia lui Dumnezeu. Pe măsură ce sunt citite aceste evenimente se varsă câte o picătură de vin, pentru a aminti iudeilor că eliberarea lor a fost plătită cu durerea şi apăsarea egiptenilor.

Tot în Hagaddah mai apar cântări, binecuvântări, psalmi şi Patru Întrebări. Acestea sunt:

De ce mâncăm Azimi? Azimile (pâinea fără drojdie) sunt mâncate pentru a aminti evreilor de aluatul în care nu au mai pus drojdie, datorită grabei în care au părăsit Egiptul.

De ce mâncăm ierburi amare? Ierburile amare, de obicei hrean, fac parte din meniu pentru a aminti de amărăciunea robiei.

De ce ne adâncim mâncarea în lichid? La începutul mesei, o bucată de cartof este adâncită în apă sărată pentru a reaminti de lacrimile vărsate de iudei în timpul robiei.

De ce mâncăm în poziţie orizontală? În timpurile străvechi, oamenii liberi stăteau întinşi pe perne în timp ce mâncau. Astăzi, pernele reprezintă libertate şi confort, în contrast cu robia acelor vremuri.

De obicei, cel mai tânăr băiat din casă va pune aceste întrebări, iar tatăl va răspunde. Paradoxul acestui obicei este că aceste întrebări ar trebui să fie adresate în mod spontan, dar festivalul nu poate începe fără ele.

Pe masa de Paşte, Seder, există şapte mâncăruri simbolice principale care amintesc poporului evreu de perioada sclaviei sale în Egipt. Cele şapte mâncăruri simbolice de Seder sunt:

1. Matzah: Pâine nedospită, asemănătoare cu un biscuit, care simbolizează sclavia evreilor în Egipt. Când evreii se pregăteau să plece în grabă din Egipt, nu au avut timp să coacă pâinea dospită şi au copt în schimb pâinea nedospită cunoscută sub acest nume.

2. Charoset: Un amestec de nuci măcinate, mere, scorţişoară şi miere, care simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei în Egipt pentru construcţiile Faraonului.

3. Ou: Se foloseşte un ou fiert tare pentru a simboliza viaţa şi renaşterea.

4. Apa sărată: Simbolizează atât lacrimile provocate de opresiune, cât şi cele produse de bucuria libertăţii.

5. Marror: Acesta este hrean foarte amar care simbolizează greutăţile sclaviei.

6. Karpas: Este un amestec de cartofi fierţi sau ridichi şi pătrunjel care se înmoaie în apa sărată şi simbolizează atât subnutriţia sclavilor evrei, cât şi noul anotimp al primăverii.

7. Z’roah: Această bucată de carne, reprezentată câteodată de un os, simbolizează mielul pascal şi se referă la salvarea evreilor de către Dumnezeu din robia Egiptului.

De asemenea, se beau patru pahare de vin pentru a indica cele patru momente în care Dumnezeu a promis libertatea poporului Israel, şi pentru a simboliza libertatea şi bucuria.

Toate acestea sunt legate doar de tradiţia iudaică, tradiţie care nu acceptă că Isus Hristos a fost de fapt Mesia Cel promis de Dumnezeu, şi care nu respectă interpretarea dată de creştini acestei sărbători. Paştele este, pentru creştini, o comemorare a morţii, îngropării şi învierii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa de bunăvoie, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3.16)!

Paul Oprea