În naţiunea noastră, în bisericile de astăzi, suferim o epidemie care duce la distrugerea valorilor morale, şi anume boala oamenilor care se numesc creştini, dar nu recunosc prin trăirea lor autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia Sfântă. Creştinii ţării noastre nu mai cred într-un absolut moral, ci mai degrabă afirmă că adevărul moral este relativ la circumstanţele în care trăiesc. Tinerii noştri, generaţia de mâine, cred, în majoritatea lor, într-un adevăr al circumstanţelor şi nu într-un adevăr absolut. Asta înseamnă că minciuna, viaţa trăită în doi înainte de căsătorie, furtul, omorul, avortul, ura, şi multe altele condamnate de Sfânta Scriptură sunt bune pentru ei atâta vreme cât aşa cred ei. Biblia nu mai e la volanul vieţii noastre, ci undeva în portbagaj.

Abraham Lincoln a avut o discuţie cu o persoană tare încăpăţânată. Acesteia, Lincoln i-a pus o întrebare: “Câte picioare are o vacă?” Răspunsul a venit prompt: “Patru, cu siguranţă.” La care domnul Lincoln veni cu o altă variantă de întrebare: “Hai să presupunem că tu numeşti coada vacii picior, câte picioare are vaca?” Omul încăpăţânat a răspuns rapid: “Cinci picioare, desigur.” Cu zâmbetul pe buze domnul Lincoln îi spuse încăpăţânatului: “Aici ai greşit. Chiar dacă tu numeşti coada vacii picior, asta nu înseamnă că acea coadă e într-adevăr un picior. Vaca tot patru picioare are.” Noi putem numi păcatul ce dorim noi, însă asta nu schimbă faptul că păcatul e păcat. Biblia ne spune clar ce este păcat şi ce nu, însă nu se opreşte aici; ea ne învaţă şi cum să ne trăim viaţa pentru a-L mulţumi pe Cel ce ne-a creat şi Şi-a dat viaţa pentru a ne mântui şi a avea o relaţie persoanlă cu El.

Cu toţii avem standarde şi convingeri după care ne ghidăm viaţa, însă problema cu care ne confruntăm este că în lumea noastră sunt atâtea standarde acceptate cu privire la ce e bine şi ce e rău, încât sarcina care ne revine nouă este aceea de a decide ce standarde vom urma. Aşa am ajuns ca noi, cei care ne numim creştini, să folosim Biblia atunci când ne convine poziţia ei, şi să folosim standardele lumii când dorim să justificăm o anume decizie.

Spre sfârşitul vieţii lui, Iosua s-a adresat poporul Israel şi le-a spus: “Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:14,15).

Cred că există dumnezei în ziua de astăzi care dictează standardele vieţii noastre. Aceşti dumnezei trebuie scoşi la lumină şi daţi afară din viaţa noastră. În umblarea noastră de creştini prin lumea aceasta vom descoperi trei standarde majore după care să ne ghidăm viaţa. În fiecare situaţie cu care ne confruntăm vom avea de ales să facem ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu sau să facem ceea ce este bine în ochii noştri.

Standardul opiniei populare

Acest standard spune că poţi face ceea ce vrei să faci pentru că toată lumea face la fel. Poţi să porţi ce îmbrăcăminte vrei tu, poţi să te uiţi la orice vrei tu, poţi să faci ce vrei tu pentru că toţi din jur fac la fel şi de ce să fii tu mai diferit decât ei. Satan te împinge să faci sau măcar să încerci orice, mai ales că sunt destui oameni în jurul tău care fac la fel şi nu ar fi deloc deranjaţi de ceea ce faci tu. Standardul opiniei populare predică toleranţa şi pacea pentru care suntem gata să jertfim orice. Acest standard îţi şopteşte să nu petreci prea mult timp folosindu-ţi creierul gândindu-te la opţiuni şi consecinţele lor. Opinia populară îţi spune că lucrurile pe care tu le crezi nu ar trebui să se interpună în calea unităţii oamenilor şi de aceea e mai bine să laşi tu convingerile tale şi să te aliniezi majorităţii.

Standardul simţămintelor şi al emoţiilor

Cred că acest standard este unul dintre cele mai puternice în viaţa oamenilor. Acest standard este cel care îl împinge până şi pe creştin să spună: “Ştiu ce spune Biblia, însă eu simt că ar trebui să fac asta (ceva opus neprihănirii lui Dumnezeu).” “Ştiu că ar trebui să mă rog şi să citesc din Biblie, dar simt că nu am chef.” Oameni care se numesc creştini fac anumite lucruri clar opuse Scripturii şi totuşi răspunsul pe care ei îl dau sună cam aşa: “Simt că e bine ceea ce fac.”

Acest zeu al simţămintelor l-a împins pe Împăratul David să rămână acasă, şi acelaşi zeu l-a împins să preacurvească şi să ucidă un om nevinovat. Dacă trăim mânaţi de acest zeu, nesocotind poruncile lui Dumnezeu, cădem în plasa Satanei care nu vine să ne spună: „Faceţi ce vă zic eu!” ci ne spune: „Faceţi ce vreţi voi! Faceţi ce simţiţi voi că e bine.”

Oare câte cupluri au sfârşit-o prin divorţ pentru că au ascultat de zeul simţămintelor lor? Oare câţi oameni au descoperit mai târziu că simţămintele care le-au dictat viaţa în acel moment nu au ajutat, ci au rănit şi au lăsat o cicatrice vizibilă în viaţa lor?

Standardul Cuvântului lui Dumnezeu

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost fãcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1.1-3).

Acest standard nu se schimbă de la o generaţie la alta, nu îşi pierde puterea de la o generaţie la alta, nu poate fi distrus de o generaţie sau alta. “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Mat. 24.35). Acest standard este ori acceptat ori respins; el este ori urmat, ori călcat în picioare. Însă e clar că în orice moment te poţi baza pe precizia Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este bolobocul după care ne putem alinia viaţa în orice moment, în orice decizie.

În viaţa de familie, atât soţul cât şi soţia vin în viaţa celuilalt cu anumite standarde. În unele situaţii, standardele după care şi-au ghidat viaţa până la nuntă sunt la fel atât pentru soţie, cât şi pentru soţ. În alte situaţii, standardele lor sunt diferite şi aici pot apărea primele probleme într-o căsnicie. Poate standardele soţiei sunt mai înalte decât standardele soţului sau viceversa. Întrebarea care se ridică este: al cui standard vom adopta într-o anume situaţie, ale soţului sau ale soţiei? Răspunsul la această întrebare va ajuta o căsnicie să se apropie cu încă un pas de Dumnezeu. Când standardul soţului este diferit de standardul soţiei, standardul căsniciei lor ar trebui să fie cel mai înalt dintre cele două, cel mai aproape de sfinţenia lui Dumnezeu, cel care ne aduce mai aproape de asemănarea cu Domnul Isus Hristos.

Dar ce se întâmplă dacă soţul sau soţia nu doresc acest lucru? În timp ce te rogi pentru soţul tău sau soţia ta, nu sta pe tronul de judecată, nu-l condamna pe partenerul tău de viaţă pe care tu l-ai ales. Nu îţi pregăti o predică aspră cu şapte puncte, care la sfârşit are şi chemare. Nu îţi biciui partenerul cu Scriptura ci lasă-l să vadă în viaţa ta că predici cu fapta şi cu adevărul. Am descoperit că cel mai sănătos lucru pentru un cuplu este să ia o decizie împreună înainte de a apărea confruntări sau discuţii, că standardul superior va fi adoptat în familia lor. Astfel când diferenţele apar, e mult mai uşor să te bazezi pe o decizie deja luată pentru a adopta ce e mai bun pentru acea căsnicie.

Daţi-mi voie să închei cu şase sugestii care ne pot ajuta în a decide ce este bine pentru căsnicia noastră:

1. Dacă aveţi îndoieli cu privire la un lucru pe care doriţi să îl faceţi, mai bine nu faceţi acel lucru. Rom. 14.23 ne spune astfel; “Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.” Îndoiala este lipsa credinţei şi “cine se îndoieşte…este osândit.”

2. Dacă acel lucru este lumesc, e greşit să îl faci (1 Ioan 2.15-17);

3. Dacă Domnul Isus ar fi cu voi, ar face acel lucru?

4. Dacă acel lucru va răni mărturia familiei voastre, mai bine nu-l face şi nu vă faceţi vinovaţi de a-i conduce şi pe alţii în aceleaşi greşeli;

5. Dacă nu aţi dori să fiţi găsiţi de Domnul Isus făcând acel lucru când se va întoarce să vă ia la El, mai bine nu faceţi acel lucru;

6. Dacă aduce ruşine Mântuitorului nostru şi nu slavă, acel lucru este greşit. 1 Cor. 10.31 spune: “…să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”

Articol de George Pordea